Monica Olteanu

Am plecat de aici, dar nu vom uita locusorul acesta

2011-12-26T18:48:00.001+02:00

Gataaa! Cu tema finalizata sau nu ne am mutat. Invat si ma adaptez la noua platforma.

E greu, e dificil, sunt muuulte chestii noi, dar imi place. Nu imi place tema, nu gasesc nicio tema care sa-mi placa...:( dar suntem in tratattive.

Am adaugat si lista de bloguri. Am renuntat la cateva si v-am luat pe ceilalti cu mare drag acolo!:)

Ne-am mutat la:

http://monicaolteanu.ro/

Daca am uitat pe cineva trageti ma de urechi, nu e nicio suparare!

Si va multumesc anticipat celor care schimbati adresa blogului vechi cu cea de acum!

Si scuze pt casa mea nepregatita:D

Mos Craciun spectaculos (a se citi ca imi doresc ceva de la voi)

2011-12-24T13:23:00.000+02:00

Ieri a fost serbarea. A fost superba. Nu ma asteptam si mandria mea e ca ai mei pitici s au descurcat adorabil:) si am ras in hohote ceea ce nu era in desfasurarea planului facut de mine!:)

A venit Mos Craciun. Un Mos spectaculos. Daaaar cel mai bun si frumos cadou a fost :

www.monicaolteanu.ro

Am importat deja postarile. Ii voi cauta o tema. Si va voi lua si pe voi cu mine cu mare drag.

Va rog sa ma adaugati in listele voastre cu noul link. Va multumesc si sa ne citim cu drag. Lasati-mi comentariu acolo cei care ati schimbat adresa ca sa nu omit pe cineva:)

Va imratisez. Si sa aveti cele mai frumoase sarbatori, pline de liniste si iubire!:)

Ps. am inteles ca nu se poate comenta pe blog, habar nu am de ce. Am verificat setarile si la mine este bifat sa poata comenta oricine:( Cred ca e ceva de la blogspot, iar si iar si iar...

Draga Mos Craciun,

2011-12-22T23:19:00.001+02:00

Mosule, sper sa nu fie prea tarziu cu lista dorintelor, pe care sunt sigura ca le stii deja, dar ma simt mai impacata daca ti le si scriu! Inainte de ele vreau sa-ti spun ca m-am gandit mult la tine, mai mult decat de obicei. Nu stiu de ce, dar asa a fost!!!

Imi doresc multe lucruri cred, dar indeplineste si tu, macar cateva. Ti le pun intr-o ordine aleatoare, asa ca poti sa-mi aduci ce ai la dispozitie!

Asadar, draga Mosule imi doresc:

- sanatate si iubire;

- sanatate si liniste familiei mele si prietenilor mei;

- domeniu propriu;

- un aparat foto mai mare si mai "puternic" ( stii doar ca al meu Canon A560 parca nu mai e acelasi de la inceput; ori a obosit, ori am mai crescut eu?!?) Mosule, mi-e atat de dor sa fac poze!

- un bilet la Lara Fabian (la inceputul anului viitor);

- o excursie la Paris;

- mai multe miniexcursii prin Romania. Vreau in Parc Romanesc din Craiova si la Tg. Jiu pe "urmele" lui Brincusi - astea sunt fixatiile mele de acum;

-un telefon nou care sa aiba memorie muuulta si la care sa pot asculta muuulta muzica aleasa doar de mine. Stii ca iubesc telefoanele mele vechi, antice si de demult, dar au "imbatranit" Mosule, si crede-ma ca uneori ma enerveaza!

- o rama foto electronica;

- un cufar mare in care sa-mi pun amintirile;

- un ceainic genial si multe sortimente si combinatii noi, nestiute de catre mine de ceai ... si care sa-mi placa;

- carti ;

- un album foto inedit;

- o agenda sau un jurnal inedit;

- sa raman la gradinita si sa fie copii la fel de dragalsi ca si pana acum;

- fuste;

- esarfe;

- o papusa din portelan, imbracata frumos;

- cercei;

- lumanari;

Mosule sper ca 12 luni sunt destule pentru a fi toate cantarite si analizate si aduse la momentul lor!

Te astept cu nerabdare si sa stii, ca stiu multe poezii!

Cu drag,

Monica

Poveste vesnic vie (Craciunul cu toate ale lui. Craciunul copilariei mele)

2011-12-20T23:02:00.000+02:00

Copilaria mea a fost plina. Si asa va ramane mereu. Asa, cum deja stiti deja, unii dintre voi, am copilarit si crescut in Moldova. Intr-un satuc de munte din Moldova vesnic pitoreasca! Am crescut cu bunicii materni! Nu stiu cum era la voi, sau cum era in zona voastra, dar la mine, bunicii mei pastrau traditiile!

Imi amintesc ca in copilaria mea a existat mereu acel cotet al porcului. Si porcul sau porcii cresteau acolo peste an. Si iarna (cand taia "vechiul porc" era deja cumparat unul mic) erau mici. Toamna, cand deja trecusera doua anotimpuri peste ei erau mari si grasi. La Craciun erau taiati. Dar, pana la a va povesti despre asta, va spun despre buncii mei. In special de bunica, pentru ca bunicul a "plecat" cand eu aveam 10 ani.

Bunica era slaba si inalta. Inalta fata de restul femeilor din familie (a se citi mama si surorile mele, si acum si eu). Slaba si inalta... si cu parul alb. Dintotdeauna a avut parul alb, adica asa a fost dintotdeauna de cand m-am nascut eu. Credea in Dumnezeu si in puterea Lui. Asa ca postul il tinea cu strasnicie. Automat toti ai casei posteau. Posteau acasa, ca in rest nu o interesa ce mancai si pe unde mancai, dar acasa in timpul unui post nimeni nu primea mancare de dulce.

Apropierea sarbatorilor aducea cu ea si febra pregatirilor.

Se taia porcul (sau porcii). Se facea asta dimineata devreme cand noi, copii, inca dormeam si asta pentru ca tipetele porcului ne-ar fi speriat. Dar, desi ai nostri (adica ai mei si ai fratilor mei:D) ne pazeau de tipetele porcului, auzeam porcul suferind, cand tipa si urla. Porcul vecinilor nostri.

Porcul era pregatit si spalat bine. Cand eram mica ma gandeam cat de frig trebuie sa fie. Cat de inghetate trebuie sa-ti fie mainile pentru ca afara e iarna si ger si folosesti apa rece cel mai adesea!? Aveam sa aflu mai tarziu ca daca mainile iti ingheata constant nu le mai simti si ca atunci cand le lipesti de soba sau le bagi in apa calda se dezamortesc si te dor!

La casa parinteasca exista tot ce vrei. Asadar, se face ca inca din copilarie a fost in spatele casei o afumatoare (nu stiu cum se zice in alte zone, dar la mine asa i se spune). Accea afuma carnea de porc. Doamne, si scoatea un miros de te lingeai pe bot mai ceva ca o pisica! Ei, aici incepeau "smiorcaielile". Ne era pofta! Tare pofta! Dar "nu poti sa te impartasesti daca mananci carne!" ne striga bunica! Si rezistam. Adica asa era oficial, ca oricum furam din carnea aceea care mirosea si arata bine de tot. "Lasa ca Dumnezeu nu ne-ar fi dat stomacuri daca nu ar trebui sa mancam!" :)) zicea Nicusor, fratele meu mai mic. Si manca o bucata de muschi. Si manca doua bucati de muschi. Si le manca cu pofta.

Carnea care era scoasa de la afumatoare era pusa la racit si bagata pe cirlige. Si apoi urcata in pod.

Carnatii, toba, raciturile ( nu stiu cum se spune la Bucuresti sau in alta zona:D, asta daca i se spune altfel) si alte preparate erau puse la frigider sau intr-un spatiu la fel de rece!

Pe 23 sau in Ajun, erau zilele dedicate copturii. Facea bunica cozonac si poale-n brau. Si fara sa exagerez va spun ca eu nu am mai mancat niciodata de 3 ani incoace cozonac si poale-n brau ca a femeii cu parul alb dintotdeauna, care m-a crescut! Nu ma intrebati ce facea, ce punea in ele, dar erau...

Framanta aluatul cu mainile ei. Din faina alba, la final iesea un aluat galben. Il punea la crescut langa soba, acoperit cu un prosop alb de panza. Prososp ce niciodata nu era folosit la altceva. Asa cum nici covata sau ligheanul placintelor nu se folosea la altceva. Le cocea in cuptor. Acel cuptor cu jaratec. Le dadea in cuptor cu ajutorul unei lopeti de lemn. Se inegrise lopata de cati cozonaci si placinte daduse in cuptor de-a lungul vremii. Cand dadea cozonacii sau placintele in cuptor nu aveai voie sa deschizi usa bucatariei. Credea ca daca deschizi usa, cozonacul va crapa si va arata urat, sau se va arde! Tinea in cuptor totul ceva vreme si apoi verifica. Ca sa-si dea seama daca e copt si in interior, baga un bat de chibrit in cozonac si asa descoperea ca e facut sau ca il mai lasam "olecuta".

Ei, dragilor cozonacul din cuptorul cu jaratec emana un miros in jumatate din sat. Toata lumea si stia ca Maria lu' Negru facea cozonac sau poale-n brau!

Cand le scotea din cuptor, le aseza pe prosoape de panza alba si ii multumea lui Dumnezeu facandu-si semnul Crucii. Apoi, ne avertiza: "Daca mancati asa fierbinti o sa vi se lipeasca de stomac si o sa va doara burta!". Eeeei, daa' de unde - evident ca furam o placinta sau o bucata de cozonac si manacam. Era delicos! Avea crema de cacao cu biscuiti lapte batut, nuca si rahat. Si bucati mici, mici de coaja de lamaie cu esenta de rom. Era delicios si miroasea bine de tot...dar, ne pisca tare rau la limba!:))

Bucatele erau multe. Inainte de pregatirea bucatelor, se facea curatenie generala prin toata casa si curtea. Totul era curat si luminat.

Faceam bradul pe 24 decembrie seara. Niciodata mai devreme sau mai tarziu. Mosul era asteptat mereu cu sufletul la gura, frica si emotii si astea pentru ca nu eram cei mai cuminti copii!:D Dar chiar si asa, Mosul niciodata nu a uitat sa treaca pe la noi.:)

In brad puneam globuri, beteala si instalatie. Si...dulciuri. Muuulte dulciuri. Care nu rezistau mai mult de 3 zile in brad, dar era important ca pe 24 seara erau legate cu ata si agatate pe crengutele bradului.

Dulciurile pana sa ajunga in brad patimeau multe. Mama le ascundea, noi le gaseam si furam din ele si mancam. "Bine, nu mai vine niciun Mos, si nu mai facem niciun brad!" spunea mama nervoasa. Ne parea rau, dar nu ne puteam abtine. Cum sa te abtii cand gasesti o sacosa plina cu tot felul de dulciuri. Cum?

Apoi mancam bomboanele din brad si lasam ambalajul. Daaarrr, ca sa nu fim prinsi si sa se "cunoasca cumva" inlocuiam bomboanele cu miez de paine sau mamaliga!:D...

Bradul era mereu pus in holul mare al casei. Seara, pe inserate aprindeam instalatia. Si domnea linistea in curtea noastra si zapada era mare, mare!

In ziua de Craciun mergeam la biserica cu mic, cu mare. Si veneam acasa si stateam la masa. Si era liniste, si era poveste.

... ... ... Si mi s-a facut dor de ACASA al copilariei mele si de femeia cu parul alb dintotdeauna, care m-a crescut!!!

Scrisoare catre Mos Craciun si retorspectiva lui 2011

2011-12-16T07:35:00.001+02:00

Mosule nu stiu ce sa-ti cer!?! Ori imi doresc mult prea multe, ori imi doresc lucruri prea grele. Sau, spre rusinea mea pun la indoiala puterea ta.

Despre cat de cuminte am fost anul asta? Mosule, cred ca fata de alti ani am fost mult mai cuminte si mult mai inteleapta. A fost un cu vreo 7 luni dezastruoase. Iar eu oboseam tot mai mult!

Munca la Kfc era deja un jeg iar eu nu mai suportam si nu ma interesa nicio discutie despre "a avansa". Vroiam sa scap!!!

A trebuit sa ma mut si am dat peste niste oameni care daca ma faceau sa-mi fie mila la inceput si sa fiu eu cea care ajuta, apoi scarba si nevoia mea de a gasi un loc linistit erau tot mai mari. Asa ca din nou ma mut. De data asta intr-un loc cu liniste si cu oameni mai mult decat ok!:) Inca o data dovada cu nu eu sunt o problema in a imparti o locuinta! Si ca nu prea pot sa fiu sociabila. Prefer sa raman o antisociala in fata drogurilor si a vietii ratate, fara scop...

M-a uimit din nou minciuna in care pot trai oamenii. Se face ca un el ma iubea de nu mai putea. Eu bleaga cum sunt... am pus botul. Si de fapt omul era alcoolic. Sau poate nu era. Dar in momentul in care bei zi de zi 2l sau mai multi de bere si esti varza si mergi leganat in fiecare zi si gandesti mai mult decat alambigat ... cum se numeste? Eeee si inca o data m-am speriat de asemena "activitati si pasiuni" si mi-am vazut de drum si imi mulumeam ca nu m-am implicat prea mult si fusesem mai mult decat reticenta!

Hotarisem ca anul acesta ma inscriu la master. Puterea de a pleca in afara inca nu aveam, asa ca vroiam sa plec din Bucuresti. Gata, ma transferam de la munca, deja stiam masterul si bibliografia, deja si chirie imi gasisem. Vroiam sa ma mut in Cluj... Si asta asa, doar pentru ca eu nu mai vroiam in orsul asta. Dar... azi traiesc tot in Bucuresti si e bine si frumos. Si parca incep dupa 4 ani de zile sa iubesc orasul asta! Are si un motiv...

Apoi mi-am zis: trebuie sa-mi gasesc job, trebuie sa ma mut intr-un loc linistit, si trebuie sa intru la master la buget.

Era timpul sa ma gandesc la mine si la dorintele mele. Ador copii asa ca am depus cv-ul la gradinite si firme de recrutare pt postul de educatoare. Dupa interviuri am fost selectata. Azi lucrez cu copii. Ador asta! Si iubesc tot mai mult copii.

Azi sunt la master. Azi traiesc intr-o casa linistita!

Mosule consider ca desi a fost greu , am invatat din greul de la inceput. M-am maturizat mai mult!

Am citit mult. Nu mai e un secret ca lectura e refugiul meu cel mai curat si mai fidel...

Azi, il iubesc pe El:x...

As vrea ca la anul sa mi dai sanatate. Sa ai grija de parintii mei si de familia mea, atat cat poti! As vrea ca parintii mei sa traiasca linistiti. Aaaa, si Mosule, abia astept sa vina mama la Bucuresti cateva zile. Tata a fost, dar vreau sa vina si mama. Mi-e dor sa petrec timp, doar eu cu ea. Si vreau sa vina la mine macar 3 zile!:)

Eu as vrea sa mai cresc putin, sa fiu intelepta, sa merg mai departe. As vrea sa scriu si as vrea sa invat sa cant la pian si sa ma inscriu intr-o echipa de amatori de teatru.

Sa termin sesiunea cu bine si sa raman la buget si sa imi dai rabdare la gradi si sa fiu multumita de roadele ce se vad in copii mei de la gradi. Si Mosule iti multumesc pentru fiecare "multumesc" al parintilor!

In rest as vrea mai putine boli, mai multa liniste si mai multa regasire! O lume mai linistita si mai putin grabita!

Si sa stii ca anul asta e prima data cand eu am emotii de sarbatori!!!

Cu drag,

Top actori romani (2)

2011-12-11T22:07:00.001+02:00

Scriam aici un inceput al topului meu cu actori romani. Azi merg mai departe:

6. Sergiu Nicolaescu

Omul asta e genial si ca regizor si ca actor. Eu cand vad un film de- al lui sau cand il vad pe el in vreun rol ma lasa cu gura cascata. E talentat. S-a nascut pentru cinematografie. Imi place ca pare a fi bland si dur in acelasi timp, si imi place ca e discret, sau asa il percep eu?! M-a dezamgit complet cu filmul "Poker". Mi s-a parut o porcarie si m-a facut sa intreb (ma ) intreb daca e pe bune facut de Nicolaescu ?

7. Maia Morgenstern

Imi place tot la femeia asta. Imi place cum e in filme, o ador la teatru. Imi place ca e realista. Si... e frumoasa si are un timbru al vocii care imi place mult!

8. Sebastian Papaiani

Imi place modestia si timiditatea lui. E bland si cald. Si transmite atat de multe prin rolurile sale!:)

9. Olga Delia Mateescu

E un om sensibil. Imi place discretia ei. Eu am vazut-o ultima data la Teatrul Masca in "Acul cumetrei Gurton". E geniala piesa, dar ea joaca un rol princial de exceptie. Plus ca femeia asta care este o DOAMNA are ceva, un ceva al ei! Nu am citit nicio carte scrisa de ea, dar am citit diverese fragmente si scrie foarte bine

10. Ion Caramitru

Nu imi amintesc de unde il stiu, dar il stiu de muuulta vreme. Am vazut multe roluri din multe filme, dar e genial cand "le da viata" personajelor lui Shakespeare!

PS1: Adaug pe: Victor Regenciuc, Medeea Marinescu, Marin Moraru, Manuela Harabor, Iurie Darie, Tora Vasilescu.

PS2: Intentionez sa scriu un articol si cu un top al actorilor care nu se mai afla printre noi...

Vreau ca BIBI sa traiasca

2011-12-09T23:43:00.001+02:00

Eu consider viata extrem de importanta! Am trecut de multa vreme de la fazele si intrebarile: De ce traiesc? E nasoala viata pentru ca e prea grea! De ce ne nastem, de unde venim si spre ce mergem?

Intrebari care m-au framantat multa vreme! Mi-am dat seama ca nu voi afla raspunsurile nici daca ma plang, nici daca ma revolt, nici daca citesc la nesfarsit din filosofia dedicata existentei si tumultului ce se naste odata cu ea.

Timpul si experientele personale m-au ajutat sa vad ca viata este o sansa. Ca viata, indiferent cum sau cat de lunga e merita anumite sacrificii...

Cred ca toti anii mei au fost in fata bolii. In fata oamenilor care erau bolnavi, oamenilor care se chinuiau, oamenilor care desi in ultim episod al vietii sperau, credeau. Oameni bolnavi care mi au dat lectii. Oameni care desi in scaune cu rotile, desi orbi, desi surzi, deci fara o mana mi-au dat lectia curajului, mi-au dat lectia simplitatii si mai ales credinta in propriile vise.

Cand imi este greu, cand ma plang imi aduc aminte de oamenii pe care i-am cunoscut si mi se face rusine. Si tac. Si simt! Si nu ma mai plang. Si merg inainte!

Am fost o revoltata. Ma revoltam asupra a tot ce nu mi se pare corect. Si sufeream! Acum am invatat ca oamenii nu sunt corecti, ca oamenii aleg, ca fiecare e responsabil de ceea ce face, gandeste, simte si crede!

DAR, DA si acum ma revolta cumplit cand sufera copii sau animalele. Pentru ce sa sufere fiintele sau necuvantatoarele daca ele nu pot lua decizii? De ce exista atatia copii bolnavi?De ce copii astia bolnavi duc o lupta cumplita cu viata pentru ca viata lor depinde de bani. De ce? Nuuu, nu voi arunca cu pietre in Romania, in sistem, in Presedinte. Am trecut de fazele astea. Dar da ma doare cumplit suferinta copiilor si a animalelor. Mi-e mila si ceva din mine sufera, se revolta si vrea sa faca ceva... Inca nu poate!?!

POT si EU ca si TINE sa-l ajut pe Bibi. Poti si TU ca si mine sa-l ajuti. TE ROG sa o faci! Daca povestea de Aici nu te misca atunci ajuta-l doar pentru mine, pentru credinta mea totala in faptul ca "dupa fapta si rasplata!" Si UN COPIL NU ARE DE CE SA SUFERE!

Urmeaza saptamana lui Bibi. 10 - 16 decembrie este saptamana in care poti trimite un mesaj la 848 (valabil pentru retelele Orange, Vodafone, Cosmote). Acest mesaj pe care il vei trimite costa 2 euro. Ca viata unui copil depinde de bani e o ANORMALITATE ESUATA. Viata lui Bibi nu depinde de bani, viata lui Bibi si vindecarea lui depinde de sufletul din noi! Iar noi avem 7 zile in care puteam sa aratam ca aveam suflet care vibreaza in noi!

VREAU ca Bibi sa se vindece! E prima data cand in fata unui caz de genul acesta reactionez asa. Dar VREAU sa traiasca. Sa se vindece. Sa creasca sanatos si frumos.

Haideti, sa-l ajutam pe Bibi! 7 zile (10 - 16 decembrie) putem sa trimitem:

SMS la 848 = 2 euro (valabil pentru Orange, Vodafone, Cosmote)

Pentru donatii mai mari poti suna si dona la Romtelecom astfel:

0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Mofturile pe care ni le satisfacem, sunt sigura ca, costa mult peste 2 euro. Viata lui Bibi costa 2 euro. Ajuta-l, te rog!!!

Povestile din gradinita

2011-12-08T22:26:00.001+02:00

Copii stiu sa guste asa zisele noastre "amenintari". La mine a prins bine ideea ca faptele urate si comportamenul necuviincios ne uritesc, asa ca nu de putine ori ii surprind pe copii mei de la gradinita admirandu-se in oglinda. Propria admiratie nu vine singura, ci cu o fraza in stilul: " Am parul mai frumos pentru ca i-am cerut scuze lui Stefan!" (Bianca 4 si 7 luni)

Azi vorbeam despre scrisoarea pe care saptamana viitoare i-o vom trimite Mosului. Le spuneam ca voi scrie absolut tot ce fac si ca nu ma asculta si ca nu termina de completat fisele. Stefan ma fixeaza cu privirea si ma intreaba: "Haaai, domnisoara chiar nu poti sa trisezi? Sa ii spui numai de bine?"

Eu racita cumplit. O avalansa de stranuturi completate cu o avalansa de "Sanatate!". O urare spusa dulce si cu o privire curioasa. Mario: " Am obosit sa spun "sanatate!" Inseamna ca esti bolnava, nu te-ai imbracat bine?"

Bianca: Vrei sa ne citesti o poveste?

Eu: Bibi, nu pot pentru ca ma doare gatul tare de tot, dar cand imi trece voi citi ce poveste vrei tu!

Bianca: Daaa?!

....

Dupa cam 3 minute, Bianca vine cu o carte maaare de povesti in brate.

"Domnisoara... stii? Eu cred ca as vrea o poveste cu glas de urs.

Eu: Cum se numeste povestea asta cu ursul?

Bianca: Nuuuu. Cu ursul pentru ca te doare gatul ai un glas ca de urs."

Taceri (18)

2011-12-07T23:01:00.000+02:00

Piesa asta de muuuulti ani are ceva special. Nu stiu ce, dar e genul ala de piesa care te face sa taci, sa iti amuteasca gandurile, visele si dorintele. Sa ti se faca pielea gaina si sa...

Dezvoltare personala

2011-12-05T23:16:00.000+02:00

Eram studenta. Nu prea incantata de facultate...era mult prea multa teorie! Apoi am descoperit grupurile de dezvoltare personala, diverse traininguri si diverse carti.

La primele cursuri de dezvoltare personala eram inhibata (a se citi ca nu eram tipa sociabila care emana un superpozitivism in jurul ei). Mi se parea ciudat sa spui unele lucruri despre tine pe care, cu siguranta nu le stiu foarte multi oameni! Era ciudat sa aud povesti in care ma regaseam. Era de neacceptat sa ma regasesc sau sa ma vad in povestea celui de langa mine! In familie am invatat din plin ca unele chestii trebuie sa ramana in casa. Lumea nu are voie sa stie ca iti este greu, ca uneori nu te simti bine, ca uneori nu iti place ce mananci, ca uneori iei bataie doar pentru ca tu "esti mai mare". Familia mea considera ca este important ca lumea din jur sa te vada "fericit", ca si cum nu ai avea nicio problema, niciun disconfort! Aceste lectii de a parea fericit cand paraseai usa casei erau implementate bine in constructia mea psihologica.

Apoi ... timpul si asistarea la acele ore isi spuneau cauvantul. Simteam nevoia sa ma cunosc. Sa stiu cine sunt eu; nu cine sunt eu din perspectiva mamei, tatei, a oamenilor din jur. Cine sunt eu! Doar din perspectiva mea!

Am ignorat total vocile din jur care considerau ca nu este prea bine sa mergi la astfel de cursuri. Mie imi faceau bine!

Am invatat sa:

- spun DA si NU atunci cand simt EU, nu cand vor ceilalti

- sa nu ma mai simt singura si abandonata cand prietenele mele uita de mine...ci pur si simplu sa respect alegerile ficaruia!

- am invatat ca o relatie cu un El nu inseamna anulare a identitatii proprii

- am invatat sa nu mai generalizez

- am invatat sa nu mai dau verdicte

- am invatat sa fiu eu, cu toate ale mele

- am invatat sa cred in mine, sa cred in visele mele

- am invatat sa mi pun obiective pe care eu pot sa le ating

- am invatat sa cer ajutor

- am invatat ca oamenii sufera pentru ca uneori nu stiu sa aleaga partea mai putin negativa, sau ca pur si simplu nu li se spune ca e necesar sa aleaga; ca este si o fata alba ce sta cuminte langa orice situatie ce pare fara iesire;

- am invatat sa accept greselile trecutului meu

- am invatat sa iert si sa ma iert

- am invatat sa comunic si sa-mi respsct cuvantul

- mi-am descoperit resursele pe care le am

- am invatat sa il pun pe TREBUIE unde este nevoie; mama nu TREBUIE SA FACA SAU SA FIE intr-un fel; prietena mea nu TREBUIE sa... NIMENI nu TREBUIE sa ... nimic. Fiecare face ce vrea sau simte!

- am invatat sa accept faptul ca sunt selectiva (a se citi ca vedeam selectivitatea ce pe un handicap)

- am invatat sa ignor parerile celor din jur; consider ca atata timp cat stii ce vrei, cine esti si ce iti doresti parerile lui Ion, Vasile, Ileana etc. sunt inexistente...

- am invatat sa spun clar ce gandesc si simt; si sa tac cand trebuie;

- am invatat sa accept ca aomenii nu au cum sa aiba aceleasi asteptari de la viata ca si mine; fiecare e suma experientelor prin care a trecut!

- am invatat sa fiu deschisa si sa "urlu" dupa ajutor ( nu demult citeam mult, mult de tot despre schizofrenie; cazuri peste cazuri; imi aminteam de practica de la Bagdasar si de schzofrenicii pe care i-am intalnit acolo. Cu cat citeam mai mult cu atat vroiam sa stiu mai multe. Intr-o zi mi se parea ca aud voci. Mi s-a facut atat de frica, incat a doua zi am plecat la un prof. de practica si i-am spus ca eu cred ca am schizofrenie, ca mi se pare ca aud voci! Proful s-a uitat ciudat la mine, a zambit si mi-a zis: "Vino maine la 16. Vorbim detaliat. Dar sa nu uiti ce iti spun vocile!" A doua zi ma duc la el. Vorbesc cu el diverse chestii, la care el imi spune: "Vei avea muuulte tulburari si boli pana ce vei trece de stadiul de frica, teama si neincredere. Vei "fi" de muuulte ori schizofrenica, paranoica, depresiva pentru ca vei cunoaste tot mai multi oameni cu astefel de probleme. De asta facem formare si supervizare in terapie, inainte de a ne numi autonomi." Am plecat de acolo rizand si nu am mai auzit nicio voce de atunci.:)) A se citi ca nu am auzit voci in adevaratul sens al cuvantului, ci probabil citind marturii ale schizofrenicilor si citind despre ce auzeau si halucinatiile pe car ele aveau...Imi era frica!)

- am invatat sa plang si sa nu mai consider asta ca fiind ceva rusinos;

- am invatat sa apreciez, sa iubesc si sa arat iubirea oamenilor pe care ii iubesc;

- am invatat sa...

Dincolo de lista de mai sus, dincolo de pareri personale si ganduri marete vreau sa va spun ca dezvoltarea personala nu inseamna carti de NLP in stilul americanilor. Le citim si apoi ne-am facut o parere despre asta si putem sa ii catalaogam pe cei care merg la cursuri de dezvoltare personala drept inadaptati, visatori, boemi. Dezvoltarea personala este un pas spre autocunoastere, autoacceptare, autoeducare, vointa, sinceritate etc.

Laura imi ceruse la un moment o lista cu carti de dezvoltare personala. I-am promis articolul asta si tot acum va primi si cartile. Ordinea e aleatoare. Mie mi-au placut si chiar m-au ajutat!

Martin Seligman - Optimismul se invata

David Lykken - Happiness

Martin Seligman - Fericirea autentica

Victor Frankl - Orice ( e unul dintre preferatii mei)

Carl Honoré - Elogiu Lentorii

Alex Pattakos - Prizonierii gândurilor noastre : Cum să găsești sensul în viaţă și profesie

Shelle Rose Charvet - Cuvinte care schimba minti

Daniel Goleman - Inteligenta emotionala

Jeff Keller - Atitudinea este totul

Jonathan Haidt - Teoria fericirii

David J. Schwartz - Puterea magica a gindului

Zig Ziglar - Motive pentru a zimbi
Joseph O'Connor - Manual de NLP
Steve Pavlina - Dezvoltarea personala pentru oameni isteti

Spor la autoredescoprit!:)

Haine noi

2011-12-03T11:17:00.004+02:00

Ne-am pus haine noi:)

Odata cu hainele si cu ameteala si neatentia "mamei" am pierdut unele chestii importante. A promis ca le va atasa imdeiat ce are timp. Mai ales pe oamenii aceia dragi si frumosi ii va pune intr-o lista speciala. Abia astept!:)

Sa ne citim cu drag:)

Later Edit: Avem o lista cu oamenii pe care ii citim, pe care ii respectam, o lista unde sunt oamenii "din inceputuri" pe care pur si simplu nu pot sa ii scot din lista, chiar daca multi dintre ei nu au mai dat niciun semn de viata. Apoi avem lista oamenilor dragi unde avem oamenii la care eu tin, pe care ii citesc cu muuult drag si pe care ii apreciez muuult!:) Se prea poate sa fi uitata pe unii pentru ca blogspotul asta e nebun uneori! Pe parcursc ne revenim!

Calatorie intr-un picior - Herta Muller

2011-11-29T21:43:00.002+02:00

Eu, ca si altii presupun, am auzit de Herta Muller in 2009, atunci cand a castigat Premiul Nobel pentru literatura. Vestea in mine nu a nascut tropote de patriotism sau inversunare. A nascut putina curiozitate. Ceva ma indemna sa merg la conferinta pe care a tinut-o la Ateneu, dar cand am inteles clar ca va dialoga cu filosoful Gabriel Liiceanu am zis pas ( a se citi ca mie nu imi place de Liiceanu). Apoi eram cumva sceptica pentru ca eu nu auzisem de autoarea asta pana atunci!

Ma tot gandeam sa o citesc, dar mereu erau pe masa alte si alte carti, pana cand intr-o zi am plecat de la El :x cu "Calatorie intr-un picior".

Nu stiu dupa ce criterii se alege un Nobel pentru literatura si nici nu am avut timp sa caut detalii cincrete despre asta, dar nu pot spune ca acest roman este sau nu de un Premiu Nobel.

Cand am citit romanul cu care Llosa a luat Nobelul am fost foarte incantata! Ei, cu Herta Muller nu s-a intamplat la fel!

Mi-a placut simplitatea cotidianului scris si transmis frumos! In rest, romanul este usor. Nu te pune sa gandesti prea mult. Nu te pune sa vrei mai mult. Nu te pune sa iti pui intrebari sau sa cauti raspunsuri! E genul de lectura pe care o poti citi lejer oriunde pentru ca nu simti nevoia sa te intorci inapoi pentru a relua o idee...

Intreg romanul isi desfasoara actiunea in jurul Irenei. Protagonista este o tanara de 35 d ani care reuseste sa plece in alta tara, asta din cauza regimului dictatorial. Irene nu se adapteaza in noua tara si este cumva "benficiara" unui destin nesigur! Actiunea continua cu Irene si barbatii pe care ii cunoaste: Franz, Stefan, Thomas. Ce inseamna acesti barbati pentru ea? Poate iubire, poate obisnuinta, poate dependenta, poate un simplu mod de a socializa sau de a-si ocupa timpul...poate nimic?

E o carte pe care o citesti fara a te axa pe actiune. De fapt romanul nici nu are actiune. Romanul are doar detalii si asta aflam si din randurile cartii: "De cand am ajuns sa traiesc aici, detaliul este mai mare ca intregul!"

Finalul romanului este, dupa cum banuiam, deschis...

Nu as spune ca Herta Muller m-a dat pe spate, dar a reusit prin tehnica folosita (tehnica detaliului) sa ma faca curioasa si asupra altor carti ce ii poarta semnatura, desi as vrea sa citesc un roman mai intens, mai altfel, mai profund, cu personaje mai complexe...

Nu ii pot da o nota romanului pentru ca daca ma raportez la unele carti pe care eu le consider geniale atunci nota ar fi mica; daca ma raportez la unele carti pe care eu le consider mediocre atunci nota ar fi ok. Asa ca nu are rost sa ma raportez la nicio carte. Herta Muller iti starneste putina curiozitate... de fapt asta a facut la mine!

Voi, ati citit romanul? Ce puteti spune despre el?

Paulo Coelho = publicitate

2011-11-25T07:26:00.001+02:00

Am spus acum vreo doi ani si ceva ca nu-mi place Coelho. Atunci citisem "Zahir" si inca o carte de-a lui. Nu-mi amintesc exact care. Atunci mi se parea simplu, cartile cele doua mi se pareau carti pe care le poti citi intre doua ciorbe care astepti sa fiarba. Sau citesc ca sa fiu si eu la zi, ca doar peste tot auzi - Paulo Coelho!

Imi amintesc de nebunia pe care a produs-o "Alchimistul". Ma enerva groaznic si mi se parea un gen de propaganda. De asta atunci nu am citit-o. Anul trecut, la un moment dat imi dau seama ca poate nu am dreptate sa spun ceva despre un autor pe care practic nu l-am citit (2 carti citite nu inseamna ca ai citit autorul respectiv?!). Aveam in biblioteca personala cateva carti de ale lui primite cadou. Oamenii care mi le-au daruit nu au de ce sa se simta prost! Nu cred a stiati ca eu nu il iubesc pe acest "genial scriitor".

Am luat "Unesprezece minute". Hmmmm. Nu am aflat nimic interesant decat ca in opinia lui Coelho orgasmul ar tine 11 minute. In rest o poveste simpla, parca prea realista si parca un subiect de stire de la ora 5.

"Razboinicul luminii" este un "mic tratat" in care gasesti filosofia zen si principiile religiei taoiste. Nimic original.

"Alchimistul" este mareata opera a domnului Coelho pe care oamenii o catalogheaza ca fiind geniala. Nu este geniala! Povestea din prolog este preluata, copiata, plagiata; bine haaiii - povestea din prolog este dovada clara a faptului ca pe Coelho il "inspira" Oscar Wilde. Cele 1001 de nopti ii sunt "statornice lui Coelho in ceea ce priveste prologul marelui alchimist. Mergem mai departe in "Alchimistul" si aflam ca fura unele idei din "Insula de ieri" a lui Umberto Eco. Carte foarte buna. Personal o pun in raftul cartilor de suflet. De ce Eco nu e atat de "wow" pe piata? Pentru ca Umberto Eco a stiut sa treaca totul printr-un filtru literar, Daca toti am scrie "inspirandu-ne" mereu de la cei cu adevarati buni, toti am fi scriitori geniali, iar originalitatea nu ar mai fi un criteriu dupa care se alege un artist...

In "Al cincilea munte" ii fura ideile lui Hesse. Aici m-a enervat groaznic pentru ca eu il iubesc pe Hesse! "Sidharta" lui Hesse este geniala iar tema filozofico-biblica expusa de Hesse in carte este tratata intr-un mod genial si original. Coelho nu trateaza nimic ci doar "fura" modul lui Hesse de a privi lucrurile!

"Veronica se hotaraste sa moara"...Aici ar trebui sa spun pas. Nu stiu ce-as putea sa spun! Am observat ca nenea asta scriitor se chinuie sa ne redea partea psihologica a vietii, a omului. Concluzia mea ca si licentiat in psihologie, ca si om care a citit cateva carti cu substrat psihologic este ca se chinuie sa scoata simtire, chin, intrebari, cautari din personajele lui. Daca evenimentele unei carti sunt dramatice, daca personajul se drogheaza, e bolnav, e nebun , nu inseamna neaparat ca Paulo Coelho il trece printr-o analiza psihologica!

"Invingatorul este intotdeauna singur" o carte care are o prefata buna. Adica prefata te face sa o citesti. Cand intri in paginile cartii descoperi un subiect haotic. Ma gandeam daca e Coelho? Si-o fi schimbat stilul? Cartea asta m-a facut sa ma gandesc serios la faptul ca prin '90 era febra Sandrei Brown. In spatele "operelor" acestei "doamne" s-au ascuns scriitori geniali, care au considerat ca opera lor ar trebui sa cunoasca lumina tiparului. Invingatorul nu este intotdeauna singur si vedem asta din plin la autorul de fata pentru ca oamenii "il iubesc" pe Coelho.

Poate scopul lui a fost acela de a educa masele de oameni? Ok. Asta inteleg. Si-a atins scopul. Daca scopul e atins. Daca tanti de la florarie e intr-adevar culta ca deh citeste, de ce autorul asta genial nu scoate ceva genial care sa ma puna pe mine pe ganduri. Sa ma faca pe mine sa nu-l mai acuz ca plagiaza? Sa ma faca pe mine sa-l apreciez macar putin? De ce?

"Vrajitoarea din Portobello" - slaba. Protagonista s-a nascut la Sibiu intr-o familie de tigani si a fost infiata de o familie de libanezi. Ideea e ca laitmotivul lui Coelho este ocultismul. Cu asta am ramas! La final m-am intrebat: ce a patit editura Humantias sa-l tot re-re-republice pe Coelho? Cred ca e ideea de piata si marketing!

Diavolul si domnisoara Prym" ne prezinta lupta dintre bine si rau. O prezinta slab. Am auzit oameni care cica erau atat de emotionati cand citeau cartea asta. Pfff, eu sunt lipsita total de emotie... Nu am inteles nimic din cartea asta. Un strain, intr-un sat. Duce aur. Domnisoara satului e in centrul atentiei... Dragilor daca vreti lupta dintre bine si rau exista basmele clasice, exista povesti, exista filme...

Am acum pe dulap singura carte necitita a lui Coelho: "Brida". Nu cred ca o voi citi!

Merg pe ideea ca originalitatea este ingredientului unui om cu adevarat ARTIST, SCRIITOR!

Coelho nu e original, din pacate pentru cei care il adora!

Copiii - problema sau acceptare? Copiii nu salveaza viata parintilor lor

2011-11-22T22:22:00.001+02:00

Copilaria e una dintre etapele vietii extrem de importanta. Factorii unei dezvoltari psihice normale se afla din plin in aceasta etapa. Putini parinti constientizeaza asta, din pacate! O sa ma intreb mereu de ce aparitia unui alt copil intr-o familie "cere" sau "necesita" ingorarea celuilalt?

De multe ori am vazut mamici ca un carut cu bebe si langa ea mai merge un copil de 3, 4 sau 5 ani. Involuntar analizez situatiile. Orice ar spune copilul mama nu ii raspunde sau ii raspunde evaziv si total pe langa subiect. Copilul in anteprescolaritate e curios, e varsta vesnicului "de ce?" . Cine sa ii raspunda, daca nu parintii?

Adica eu consider ca atunci cand hotarasti sa ma ai un copil te gandesti si la celalalt. A aparea un al doilea copil, a fi bebelus, a avea grija de el nu inseamna absenta totala la ceea ce se intampla in jurul tau.

Eu mereu am iubit copii. Nu stiu de unde acest sentiment, dar mi se par tare dulci. E adevarat ca aia razgiati ma enerveaza la culme. Daca ma duc intr-un magazin si vad un copil care urla sau tipa, sau se tranteste pe jos si parintii urla si ei la randul lor ma enerveaza groaznic. Frate, daca stii ca e razgaiat, ca nu poti iesi cu el la cumparaturi mergi in parc, la legane, oriunde, dar nu undeva unde el isi poate manifesta toate frustrarile!

Eram intr-o duminica la un restaurant. Eu si El:x povesteam. La masa din spatele nostru o familie cu 2 copii. Unul era mare. Adica avea vreo 9,10 ani, cred. celalalt era mic, dar copii aia erau ingrozitori. Tipau, urlau, cantau, se strambau etc. Ce sa cauti la un restaurant cu un copil? Plus ca eu merg pe ideea ca un copil de 9, 10 ani ar trebui sa stie niste chestii, sa aiba niste reguli, un bun simt in stadiu incipient...

La mine in familie regulile erau reguli. Stiam cand trebuie sa urlam, sa cantam, sa ne batem, sa ne jucam. Stiam ca nu aveam voie sa vorbim la masa; stiam ca atunci cand vine cineva strain stam cuminti si indicat ar fi sa stam fiecare unde trebuie nu sa aterizam brusc in camera unde este "musafirul". Exceptie facea regula somnului de dupa masa, dar si atunci stateam cu capul in perna asteptand sa treaca o ora.:))

Eu nu mi amintesc sa fi mers cu ai mei undeva si sa ma trantesc pe jos ca trebuie sa-mi cumpere ceva. Si nici nu i-am auzit sa ne povesteasca asa ceva despre vreunul din copii lor. Si plus ca la mine in familie cuvantul tatei era cuvant. Peste mama mai treceam, dar peste tata nu!

In adolescenta mea visatoare imi doream trei copii. Le schimbam numele in fiecare an:D. Visul a tinut ceva vreme. Am crescut. Am inteles cum e treaba cu copii. Apoi virsta , experientele, lumea te face sa intelegi faptul ca un copil cu adevarat educat e copilul parintilor care dispun de un anumit buget. Apoi e greu sa cresti copii; mai ales in zilele noastre. Parca eu cand eram mica nu era asa greu. Era mai simplu!

Copii sunt frumosi. Sunt fascinanti. Dar te obosesc. Te responsabilizeaza. Eu sunt fericita la gradinita, dar in acelasi timp imi dau seama ca eu sunt modelul copiilor de acolo. De la cum ma imbrac, ma pieptan, vorbesc, spun. Si de muuulte ori imi musc limba, ma abtin. Ma opresc. De multe ori imi vine sa ii urechesc. Sa ii pedepsesc, dar ... imi amintesc ca eu nu sunt decat un liant intrei ei si familiile lor.

Aud povesti cu copii problematici la gradinita. Eu am un mare noroc. Am copii toleranti, care asculta sau minciunile mele tin:))

Mi-l amintes pe M. care in prima zi i-a batut pe toti copiii, desi el era cel mai mic. Nu manca. Nu se schimba. Era impotriva a tot. Imi zicea zilnic "te urasc cel mai mult!". Iar azi M. e cel mai cuminte copil. Stie clar cand trebuie sa mancam. Sa dormim. Sa ne spalam pe maini. Se imbraca singur.:) Si asta in mai putin de 2 luni:)

Azi imi doresc (poate) un copil. Desi nu sunt sigura de asta. O sa aflu candva si asta.:) Mi e frica de faptul ca poate gradinita si copii vor ascunde aceasta nevoie sau poate instinctul matern nu exista sau nu vrea sa iasa la iveala. Mai e muuult pana la ma gandi daca e bine sau nu sa am un copil.

Cu postarea asta imi doresc ca unii parinti sa inteleaga ca un copil nu este salvatorul, ghinionul. dumnezeul, sansa, viata lor. Un copil este un om pe care tu, ca si parinte al lui trebuie sa-l ingrijesti si educi. A educa nu inseamna a-l ignora si a-l invata ca trebuie sa spuna "buna ziua!" in anumite situatii. A educa e o activitate care te are pe tine regizor iar pe copil actor pe scena evolutiei sale.

...multi parinti trebuie sa mai fie o data copii pentru a trece prin copilarie, adolescenta, maturitate si sa afle daca e sau nu timpul pentru a avea un copil. Copilul nu are nevoie doar de mancare si haine. Fraza "I-am dat tot ce se putea. de ce nu e cum trebuie?" e doar un strigat mut si imatur. Te-ai intrebat daca ti-ai ascultat copilul?

Suntem minunati pentru ca...

2011-11-20T21:23:00.000+02:00

Eu nu sunt genul de om care sa fie entuziasmata la o propunere, orice propunere. Cand cineva imi zice sa mergem la X sau la Y zic nu. Mi-e greu sa ies din sfera mea de confort. Nu ma simt foarte sociabila si uneori ma obosesc oamenii pe care nu ii cunosc. Dar daca reusesti sa ma convingi sa ies din casa...esti cu adevarat important pentru mine!:D

Momentele cele mai convenabile pentru mine sunt cand ajung sa fiu singura. Nu stiu de ce. Nu am o explicatie rationala in legatura cu asta. Ador cand ma bag in patura pufoasa, in camera miroase a ceai si eu citesc...si uneori adorm. Ma trezesc si continui pagina de acolo de unde am ramas, ca si cum somnul nici nu a trecut prin asternuturi, prin mine, prin lume...

Apoi, de la o vreme eu iubesc diminetile. V-am povestit ca pentru mine dimenitile erau un calvar. Si acum ma trezesc greu, aman ceasul multe minute pina sa ma trezesc; toate planurile pe care le fac seara pica, se duc pe lista unei alte si alte dimineti. O sa va povestesc altadata despre asta!

De ce iubesc diminetile? Pentru ca ele ma fac fericita. Nu e nici ora 9 si zambesc. Copii de la gradinita sunt fantastici. Au grija sa uiti de tot ce e rau in jurul tau, sa uiti ca ai probleme, sa ignori unele semnale negative ale trupului obosit. De asta iubesc diminetile. Si mai iubesc diminetile pentru ca unele dintre ele devin lungi si pufoase...si incununate de iubire.:)

Ma gandeam ca e minunat ca suntem oameni, desi poate multi dintre noi ne plangem de extrem de multe lucruri care par sa ne darame, sa fie mai puternice decat noi.

E frumos pentru ca noi suntem un fel de puzzle. Ne putem bucura atat de mult in fata unui lucru mic. Putem sa ne bucuram si atunci cand o parte din noi sufera, e anesteziata de "azi", de societate sau de exterior. Dar desi e anesteziata ea exista si totusi unele traume, unele suferinte nu ne iau dreptul la a ne bucura de micile fragmente care apar in calea noastra! Am spus ca suntem ca un puzzle pentru ca mi-am dat seama ca eu ma bucur cu o bucurie nebuneasca de orice chestie care e frumoasa. Nu ma satur sa intru in librarii. Nu ma satur sa umblu bezmetica prin toate camerele, holurile, spatiile de la Carturesti. Si nu obosesc. Nu ma satur sa citesc. Sa recitesc. Sa salvez bucati de texte si sa le recitesc de zeci de ori. Sa scriu si sa subliniez. Sa desenez flori. Sa ascult muzica. Sa zambesc in fata amintirilor mele frumoase. Toate acestea ma refac si parca ma ajuta sa reasez unele aspecte ale vietii cu mai multa atentie si in conformitate cu ceea ce imi doresc doar eu.

Apoi mi-am dat seama ca suntem frumosi pentru ca in timp invatam sa acceptam si sa traim cu lucrurile care candva erau de neacceptat, lucruri pe care incercam sa le justificam, sa le cautam raspunsuri, sau se la parasim, sa le omorim. Dincolo de ce puteam sau nu face, ceea ce a fost candva si ne chinuie e parte din noi. Si mi se pare minunat sa poti sa treci peste, sa accepti limitele si ranile si sa mergi inainte.

Apoi un om e minunat pentru ca poate sa se apropie de un alt om...

De vrais mensonges

2011-11-17T07:22:00.000+02:00

Citisem despre film la Rontziki . L-am descarcat. Primul impuls care m-a facut sa il descarc este actrita ce are rolul principal: Audrey Tautou. Cine nu stie exact despre cine vorbesc ii pot spune ca este aceiasi actrita care a interpretat-o genial pe Amelie.:)

La inceput m-am plictisit. Dar treptat a inceput sa-mi placa. Subiectul filmului: Emilie primeste o scrisoare de dragoste de la angajatorul sau (Sami Bouajila). Din cauza timiditatii acesta nu semneaza scrisoarea. Emilie ii trimite scrisoarea mamei ei (Nathalie Baye) care era intr-o depresie acuta din cauza faptului ca sotul sau o parasise cu 4 ani in urma. Dintr-un gest nevinovat care in spate avea intentii bune si mama si fiica ajung sa se indragosteasca de acelasi barbat!

Nu e un subiect care ma da pe spate. dar mi-a placut distributia, muzica si ca e filmat in Franta! E un film care te relaxeaza. Plus ca eu am o parere proprie si greu de combatut: francezii fac comedii romantice in adevaratul sens al cuvantului, ceea ce, evident nu pot afirma despre americani. Nu ma mai uit la comedii americane de vreme buna!

Top actori romani

2011-11-15T07:21:00.001+02:00

Am o slabiciune pentru teatru. Ma enervez uneori pe mine ca pur si simplu nu mai am timp sa merg la teatru, de fapt nu e vorba de timp, e vorba de comoditate!!!

Am vazut ceva teatru si sunt tare mandra de asta. Apoi am urmarit multe filme romanesti. Cu straduinta si selectivitate mi-am ales actorii romani preferati.

Cu timpul am invatat sa nu mai sufar cand unul dintre oamenii mari ma dezamgeste. De exemplu am suferit mult si m-a scarbit atunci cand Florin Piersic facea o reclama la un ziar de duzina, un tabloid de barfe ieftine...

Apoi am mers dincolo de asta si am spus ca eu ar trebui sa ma axez doar pe ceea ce ma intereseaza: el ca actor.

Inspirata de Iulia deschid un top al actorilor romani. Dupa gusturile mele, umilele mele cunostinte despre teatru si film, acestia ar fi:

1. Oana Pellea

E o actrita pe care pur si simplu o iubesc. Ma duc la teatru pentru ea. Doar pentru ea. Imi transmite enom de multa energie pozitiva A facut roluri reprezentative in multe filme internationale si e adorabila. O ador petru ca e un om cu coloana vertebrala.

2. Radu Beligan

Dincolo de de anii ce au trecut peste el, dincolo ca m-am nascut prea tarziu, il ador pe omul asta. Ador modestia lui si realismul cu care vede viata. Aveam sa-l cunosc in "Egoistul". Prima data am pierdut sirul povestii pentru ca ma fascinase omul asta. Apoi am aflat o multime despre el si am mai mers o data la TNB sa vad "Egoistul". Filmele sunt geniale, desi inca nu le am putut gasi pe toate.

3. Valentin Uritescu

E genul ala de actor in fata caruia te simti copil. Emana un pozitivism greu de gasit in zilele noastre, Il stiu din copilarie. Cand pe TVR era personajul dintr-o poveste. Nici azi nu stiu despre ce film sau poveste era vorba. Dar inca de atunci mi-a ramas. In Bucuresti l-am descoperit.:) Si imi place defectul lui de vorbire. E ceva atat de al lui!

4. Draga Olteanu Matei

Trec de numele comun. O iubesc pentru ca acum e linistita, calma, profunda. Am descoperit-o tot la TVR in "Chiritele". Bucuresti-ul m-a lasat sa o descopar la teatru. Ea e actrita de comedie, dar diversitatea rolurilor din filme o transpun atat de bine in orice gen. E puternica si calda. Mi-am spus de multe ori ca Piatra Neamt e alt oras cu dumneai adoptata acolo!:)

5. Marcel Iures

M-a facut sa il pun in topul asta pentru ca te face sa te simti om. In fata pieselor sale iti pui intrebari. Imi plac interviurile sale si imi place ca pe scena emana gandul ca indiferent de orice poti merge mai departe. Il percep ca pe un nostalgic, habar nu am de ce?! Despre filmografia domniei sale? Tac. Admir si imi pun intrebari!!! E primul actor despre care nu stiu ce sa spun, dar IMI PLACE!

Va urma...

BlogJuanul MEU

2011-11-10T21:45:00.001+02:00

De cateva zile s-a incheiat votarea pentru concurentii de la concursul "Esti un BlogJuan amuzant sau romantic?" de pe blogjuan . Au ramas 10 finalisti , cate 5 din fiecare categorie. In articolul de aici va spuneam ce inseamna pentru mine partea romantica dintr-un baiat (barbat) sau partea amuzanta a acestuia.

La inceput le-am citit povestile tuturor participantilor. Parerea mea PROPRIE = amuzanti ieftini, hazi si superficiali. Cred ca doar 3 tipi au fost care m-au facut sa zic: hmmm asta merge! Nici baietii romantici nu au fost wow. Multi erau siroposi. Se chinuaiu sa scoata cuvintele, frazele, ideile romantice din ei. La unii dintre ei am avut senzatia ca pur si simplu te implorau sa ii vezi romantici sau amuzanti, in functie de categoria pe care o alesesera. Doua povesti din categoria romanticilor mi-au placut. Atat! Doua fara povestea concurentului pe care eu il voi sustine. Pentru ca al meu concurent nu spune o poveste, nu se chinuie sa-mi arate ca el a umblat un oras intreg ca sa caute un trandafir sau cea mai suuuper cofetarie pentru a o duce pe EA de care era indragostit pana la Dumnezeu si inapoi sau alte asemena "minunatii" romantice care ar trebui sa ne dea pe spate.

Concurentul pe care eu il sustin isi pune intrebari sincere cu privire dragostea adevarata sau durerile mari ale oamenilor. Ca e inca "mic" sa afle lucrurile mari ale lumii, traite de oamenii mari...

Dar da, concurentul meu nu e mic, e mai MARE decat poti sa crezi. Si iti si dovesdesc. Prin asta: "Am invatat pana acum ca timpul este scurt si ca fiecare actiune trebuie sa isi aiba rostul ei. Am invatat ca fiecare piatra este acolo cu un motiv, si daca nu pot sa trec peste ea, atunci trebuie sa invat sa o mut, nu sa o ocoloesc."

Nu m-am gandit ca il sustin pentru ca imi impartaseste o pasiune; o pasiune care ma hraneste pe mine ca si amator. Nu il sustin pentru ca el incearca sa investe...dar il sustin pentru ca el este capabil de multe si mai ales este constient si isi asuma responsabilitatea pentru fiecare gram din capacitatea pe care o detine.

Nu merg pe ideea ca este fotograf genial. Nu sunt genul de om care sa incep sa pledez precum cei care mai au putin si pupa picioarele celui care da sentinte sau hotaraste o anumita situatie. Nu merg pe ideea ca da pe spate cu fotografiile lui. Nu merg pe ideea ca el chiar face ceva ce altii fac asa doar pentru ca e cool sa spui ca esti pasionat de fotografie.

Eu percep pasiunea ca implicare, sete, invatare, nevoie, autoeducare. Daca apas pe un buton al unui aparat, daca merg cu ditamai aparatul spanzurat de gat nu inseamna ca sunt fotograf.

El apasa pe un buton. Apasa pe un buton cu degetul, dar si cu sufletul ... pentru ca el incearca sa ne spuna povesti prin fotografiile pe care le face!

Merg pe ideea ca el are poveste in fotografiile lui si pentru mine asta spune totul. Am spus de nenumarate ori ca poti veni cu cea mai tare aparatura de pe Terra, imi faci o fotografie ultra-mega profesionista. Perfecta. Eu cu putinele mele informatii in ceea ce priveste fotografia spun neah daca ultra-mega fotografia ta profesionista nu are poveste. Nu ma misca. Nu imi transmite acel "ceva" din tine care te vrea artist.

Concurentul pe care il sustin reuseste cu multe din fotografiile sale sa ma faca sa tac...sa ma uit in mine...si...sa il admir!

Cred cu inversunare ca pentru povestile din fotografiile pe care el le face merita sa mearga la Paris. Sa-mi aduca de acolo povesti, pentru ca Paris e unul dintre visele mele obsesive si ...neimplinite!!!

Si da, dincolo de pledoaria mea... ador modestia lui!:)

Concurentul pe care eu il sustin din toata inima este: Alex Dima.

Aici ii puteti afla randurile, dar si fotografiile cu care pe mine m-a convins ca merita sa castige competita. Ma implic in concursul asta cu tot sufletul, desi cred ca nici macar un sfert din concurenti nu au stiut ca sunt in juriu...si da, eu imi doresc ca Alex Dima sa castige!

Alex, succes!:)

Viata sanatoasa

2011-11-08T21:03:00.001+02:00

Cand vorbim de o viata sanatoasa majoritatea ne gandim la ceea ce manacam. Este adevarat ca alimentatia are un rol extrem de important. Eu nu sunt slaba. Nu sunt nici obeza sau grasa. Dar ar fi ideal daca as scapa de 8-10 kg. Nu sunt multe, dar lenea e cucoana mare!!!

Inainte ma plangeam. Atat stiam. Evident ca aveam cu vreo 10 in plus fata de acum. Ma plangeam, dar nu renuntam la sucuri, duclciuri si alte "minunatii" ce imi desfatau papilele gustative.

De sport nu are rost sa pomenesc. Am incercat sa merg la sala, dar au ramas abonamenetele platite ca eu mereu aveam altceva de facut...vorba vine! Acum ma gandesc sa ma inscriu la dansuri. Pentru primavara e planuita o bicicleta proprie pentru ca asa ma il voi putea insoti pe El :x la pedalat orasul:)

Asa ca intr-o zi atunci cand am plecat de la KFC am hotarat ca ar trebui sa fac ceva. Asa ca am renuntat la dulciuri, la chestiile cu paine multe. Am inceput sa ma documentez cu privire la alimente. Ce e bun si mai ales cand e bun. Ca nu ce este bun, este bun intotdeauna. Cu greu am inceput sa mananc dimineata, iar acum e bine. Nu plec spre gradinita fara a lua micul dejun.

Ma enerveaza ca uneori uit niste chestii si ma enervez pe mine ca sunt delasatoare. As vrea sa rezist ciocolatei din weekend!!!

Beau mai multa apa. Mai mult ceai. Mananc mai multe fructe si beau lapte. Chiar beau lapte. Acum sa zicem ca imi place, desi nu sunt sigura, dar ideea e ca ma simt mai bine cand beau lapte!

Incerc sa merg pe jos mai mult. Sa cobor cu cateva statii inainte cand am timp... Desi par multe chestii nu sunt multe. Sunt chiar putine.

Eu nu cred in slabitul acela fortat. In pastile si alte minuni. Cred doar in vointa, in atentie si in inteligenta.

Nu vorbim despre oamenii bolnavi. vorbim despre oamenii cu probleme de greutate din cauza inconstientei sau a nepasarii. Eu cand m-am ingrasat nu-mi dadeam seama cat de greu avea sa-mi fie. Cat de mult sufeream cand o perecehe de blugi nu intrau pe mine. Cand o bluza era S sau M. Cu cat suferi mai mult cu atat e tot mai greu sa faci ceva, desi pot spune ca totul depinde doar de persoana in cauza, de nimeni altcineva.

Stiu cazuri de fete care erau plinute, nicidecum grase. Puteau slabi usor, daaar Fat-Frumos le jura iubire vesnica pana dincolo de moarte, de cum arata si alte cele, astfel incat azi le vezi cau 80-90 kg si se plang si isi cauta scuze.

Pe mine mereu iubirea m-a determinat sa vreau sa slabasesc. Nu pentru el, pentru mine. Parca atunci constientizam cat de important este pentru mine, parca nevoia de a fi sanatoasa urla in mine!

Pe langa ce avem in farfurie, sport ar trebui sa avem o minte sanatoasa, sa fim pozitivi si optimisti.

La un moment dat mi-am dat seama ca eu ma ingras cand sufar. Mancam mai mult. Suplineam o nevoie! Cand sunt bine pot tine cont de multe lucruri, cand sufar nu-mi mai pasa ce mananc.

Apoi cu timpul te autoeduci.

Indiferent de viata noastra, de cat traim, de ce facem... e important cum traim.

Nu m-am gandit niciodata ca a fi slab insemna a fi frumos, nici ca a fi gras inseamna a fi urat. Sunt fete slabe ingrozitor de urate si fete plinute care sunt frumoase.

Trecem de frumusete care a devenit un cliseu al prezentului si mergem catre sanatate. Cu asta ar trebui sa ramanem ca si ideea principala. Ca sanatatea e primordiala. E ne - negociabila, ca si viata, de altfel!

Din prea putinul din mine

2011-11-06T22:20:00.000+02:00

Stii, m-am gandit ca uneori oamenii uita de ei insisi. Si eu fac asta, nu-i asa?

Hai sa-ti spun ceva?

In ultima vreme am fost atenta la mine. Am stat de vorba cu mine. Am incercat sa ma intreb ce si cum anumite lucruri. Pe unele le-am rezolvat, pe altele nu am putut!

Am citit mult. Mi-am dat seama ca imi place la nebunie asta. E drogul meu!

Am incercat sa cunosc oameni noi. Mi-au placut!:)

Desi lipsita de putere sau inspiratie am continuat cu "Povestile pentru oameni mari". Adesea le scriu pe un fotoliu din gradinita in care-mi duc vreacul de acum. Le scriu pe agenda sau coli albe. Acasa le transcriu, le corectez, le schimb, le streg... unele cuvinte urla in mine, spre a fi spuse!:)

Imi dau seama ca mi-e dor de timp, muuult timp liber. Ca ador diminetile lungi...si ca daaaa, ador toamna de acum.:)

Rad sau ascult muzica. Tolerez oamenii pentru ca stiu ca neputinta sau inconstienta nu au cum sa fie boli ce se vindeca de la o simpla aspirina?!

Am planuri. Un draft plin de idei nefinalizate... si muuulte asteptari!

Vreau putere, liniste si timp:)

Poate nu stiu cum sa cuantific fericirea, dar stiu sa spun ca SUNT MULTUMITA...

Taceri (13)

2011-11-03T07:06:00.002+02:00

Eu si viciile mele

2011-10-30T23:18:00.000+02:00

E cred ca un viciu presupune dependenta psihica si placere. Nu cred ca nu poti, daca cu adevarat iti doresti. Stiu cazuri de oameni care atunci cand au aflat ca au cancer la plamani, la gat s-au lasat instant de fumat. Apoi, daca nu ar fi dependenta psihica doctorii de ce ar fuma? Asa ca nu au pe ce sa dea banii? Pentru ca ei, poate, sunt cei care stiu cel mai bine toate riscurile...fumatului.

Eu stiu ca psihologic orice viciu, dependenta are in spate lipsuri si tulburari emotionale, afective etc. Dar sa vorbim despre mine si viciile mele, la dorinta Oanei.

Nu am baut serios decat o data si a fost prea socant pentru mine.:)) Oricum la capitolul asta sunt varza. Ma fac manga repede si imi dau seama de asta pentru ca la cateva inghitituri incepe sa ma doara capul, mi se inrosesc ochii si ori sunt foooaaarteeee vesela, ori foarte trista!

Fumatul? Hmmm, tentativa a fost, dar a disparut odata cu visul in care cineva imi pirlea fiecare fir de pe corp cu o tigara si era atat de dureros incat m-am trezit mai mult decat socata, asta dupa prima tentativa de a ma imprieteni cu o tigara.

De drogat? NU. Pe asta nici nu vreau sa o incerc. Sub nicio forma. Am vazut oameni complet ratati din cauza drogurilor asa zis usoare. Cele puternice distrug vieti si iau oameni care nu mai pot fi recuperate...

Astea par viciile primordiale. Dar viciul meu a fost Cola sau Pepsi. Beam cantitati enorme. Erau cafeaua mea, somnul meu, energia mea, sesiunea mea. Erau antidotul oboselii. Erau piedica in lupta mea cu kilogramele.

M-am hotarat sa renunt definitiv. Si nu treptat si dintr-o data. Pur si simplu nu am mai cumparat. A fost greu. Dar apoi am dormit mai bine, am slabit mai usor, m-am simtit mai ok din muuuuulte puncte de vedere. Acum beau Pepsi sau Cola rar. Ma enerveaza cand beau in vizita la cineva. Ma enerveaza ca daca acasa sau intr-un mediu familiar oamenii beau Pepsi si eu fac asta atat de simplu si natural:(

Dar sunt mandra de faptul ca eu nu mai cumpar, din proprie initiativa nici macar o sticla mica de Pepsi sau Cola.

Mie imi place ciocolata. Nu ma duc si cumpar dulciuri. Nu mi se face pofta de un anumit "dulce", dar daaa imi place ciocolata. E buna! Incerc sa nu cumpar singura. Sau daca cumpar, sa cumpar o chestie mica, mica...

Da, mananc si e buna! Incerc sa o rezum la doar de 2 ori pe saptamana. Si asa, tot mi se pare multa!!!

"Viciile" care imi fac placere si la care nu renunt sunt:

ceaiul. toamna, cartile, pozele, scrisul, filmele, Strumfii, copii, hainele, cerceii, Mario, ojele etc. etc. etc.

Tu ce vicii sau "vicii" ai?

Romantic sau amuzant?!?

2011-10-29T14:09:00.003+03:00

Noi, partea feminina visam cai verzi pe pereti, aproape mereu. Asa suntem noi. Nu stiu de ce. Dar ce farmec am mai avea daca nu ne-am bucura de o rochie asa cum baietii se bucura de o masina, de chestii cumplicate. Bine, eu ma bucur si pentru o pereche de dresuri. Nu punem aici cartile...

Eu, ca si tipa sunt genul de fata care se topeste atunci cand e vorba de flori, cand e vorba de plimbari in parc prin frunze, cand e vorba ca el a tinut minte ceva ce-mi place si face asta cand are el "momentul potrivit". Imi place cand imi trimite mesaj dimineata sau mail. Cand imi trimite un cantec. Cand ma tine in brate si cand ma pupa pe frunte. Sunt chestii pe care nu le poti numi. Sunt chestii care nu pot fi definite. Sunt sentimente noi iar si iar...

Nu e genul de tip romantic. Toate chestiile dragute le face natural, pentru ca asa simte. Desi, eu asta numesc romantism.

Ador momentele cand el ma face sa rad cu toti dintii, pana cand ma doare maxilarul. Cand el raspunde unei "provocari" in stilul caracteristic iar eu rad. Cand dimineata ma chinuie si cand seara imi spune "e 10 trebuie sa te culci!". Si asta doar pentru ca la un moment dat aveam o perioada cand eram prea obosita si adormeam instant la orice intalnire cu o perna. Apoi vin momentele legate de perna - pui. E perna mea mica, pe care o car de feicare data dupa mine cand eu dorm undeva, pentru ca nu pot dormi pe altceva. Uneori o uit. Tragedie. Iar el are grija sa faca misto de chestia asta. Pe moment ma enerveaza, dar de fapt fazele astea ma amuza. Stie sa ma faca sa rad cu lacrimi si dupa o zi plina in care, practic amandoi suntem rupti de oboseala.

Si cred ca daca este sa facem un sondaj vor castiga in cap de lista romantismul si simtul umorului. Pe langa inteligenata si alte cateva chestii mici cred ca fiecare femeie vrea ca el sa o faca sa rada cu lacrimi, sa faca asta intr-un mod natural, de la sine venit intr-un mod simplu si apoi, tot noi vrem ca el sa fie cel care face la fel de natural cele mai emotionante momente in care te simti cea mai importanta si cea mai frumoasa femeie de pe pamant.

Eu nu cred ca exista baieti doar romantici, sau doar amuzanti. Unii isi anihileaza partea romantica pentru ca li se spune adesea ca un barbat puternic cu adevarat nu e romantic si nici nu crede in asa ceva. Sunt si femei care atunci cand primesc flori li se pare ciudat si de prost gust. Nu stiu daca trebuie criticate asemenea comportamente sau pur si simplu alegem sa ne simtim bine prin ceea ce ne reprezinta?!?

Nu-mi place "amuzantul" care face caterinca de oamenii din jur, care se crede superior celorlalti, care prin glumele "geniale" pe care crede ca le face nu face decat sa supere anumiti oameni. "Amuzantii" care nu au prin bagajul interior notiunea de bun simt!

Nu-mi place "romanticul" care e prea siropos. Care iti citeste mereu poezii. Care se forteaza sa te impresioneze. Care copiaza din jur ce e "le emotioneaza pe tipe". Nu-mi place romanticul care face declaratii in gura mare. Care mereu mi-ar face declaratii de dragoste mult prea siropoase. Habar nu am cum le-as percepe, dar stiu clar ca nu mi-ar placea.

Originalitatea cred ca e factorul de baza, atat in ceea ce priveste romantismul cat si nasterea si intretinerea amuzamentului, nu orice romantism, si nu orice umor, ci cele inteligente, incununate cu bun gust si originalitate care vin si fac parte din tine normal, natural, fara a te chinui sa demontrezi ceva care "sa dea pe spate"...

Am scris cele de mai sus cu intentia de ai indemna pe baietii originali sa se inscrie la concurs. Pentru ca noi si Danone Cremosso vrem sa aflam care categorie e mai apreciata:a"amuzantul" sau "romanticul"? Si apoi sa trimitem romanticul la Paris sau amuzantul la Amsterdam.

Eu alaturi de alte 49 de bloggerite vom vota finalistul dintre un top 10 al romanticilor si amuzantilor si asta pe 7 noiembrie. Intre 7- 16 noiembrie, noi bloggritele, vom avea cate un preferat pe care il vom sustine. Cel care va avea cele mai multe voturi va fi castigatorul.

Eu ca si element al juriului caut originalitate, corectitudine si mai ales SA FII TU!

Regulament si multe detalii, plus concurentii cu povestile lor le gasiti pe: blogjuan.ro

Gradinita mea de atunci si de acum

2011-10-25T17:50:00.001+03:00

A fi educator nu e un lucru simplu deloc. Ai cativa copii de care esti responsabil cateva ore pe zi. Apoi tot tu esti cea care asculta nevoile fiecarui copil, le ia in seama si incearca sa le clarifice impreuna cu el.

Mie nu mi se pare greu pentru ca imi place, desi e obositor, dar e atat de frumos!

Gradinita mea, nu asta la care merg acum, ci aceea, in care am invatat primele cantece sau poezii, gradinita copilariei mele! Gradinita mea era o gradinita de stat. Singura din zona mea. Acolo mergeam toti copii. Acolo invatam sa cantam, sa ne jucam, sa pronuntam corect cuvintele. Aveam multe jucarii. Aveam masute si scaunele galbene. Imi amintesc ca erau grele. Era o sala mare. Avea hol. Apoi a fost construita o "ceva" care dedesupt avea bucataria unde noi, fetitele, aveam tot felul de vase unde improvizam tot felul de mancaruri si prajituri. Aveam multe papusi. Cantam mult. Aveam serbari frumoase. Nu imi amintesc de certuri intre copii, de momente in care vreunul dintre noi s-ar fi simtit prost...

Imi amintesc ca era o bucurie neimaginabila in ziua de miercuri. Miercuri era ziua in care vedeam "film". Cum vedeam filmul? Nu aveam teleizor, nu aveam video, nu aveam dvd. Nu stiu nici acum cum se numeste operatiunea sau obiectul in sine, dar stiu ca toate ferestrele erau acoperite cu perdele negre. In incapere era intuneric. Cu ajutorului aparatului minune pe perete rulau povestile sub forma de film...Era atat de frumos!:)

De la gradinita am plecat pana in momentul de acum cu educatoarea mea. Un om exceptional. A fost, de fapt educatoarea noastra, a copiilor din familia mea!:)

In gradinita asta de acum, gradinita asta la care merg in fiecare zi cu drag e atat de diferita. Copiii sunt atat de diferiti. Este adevarat ca nu putem compara copii anilor '90 din Moldova cu copii din Bucurestiul lui 2011...

Acum si aici copii invata engleza. Engleza e activitatea principala pe care o desfasuram. Eu am facut prima data engleza in clasa a V-a. Nu, nu am iubit-o. Nu am iubit niciodata vreo limba straina, desi sunt absolvent de filologie. Si tot ce stiu din sfera limbilor straine nu va imaginati ca am invatat pe branci la scoala. Nu. Am invatat singura, mult prea tarziu decat ar fi trebuit, am invatat atunci cand am constientizat ca da, am nevoie de cateva limbi straine. Macar cele principale...Si nu a fost usor... dar acum e bine, e altceva!

Mie mi se pare super tare cand un copil de 3 sau 4 ani stie sa se prezinte in engleza. Stie sa puna intrebari in engleza. Iti spune cuvintele in engleza si ce e cel mai surprinzator e atunci cand vine si te intreaba cum se spune la cer, daca vede un avion care zboara.

Copii vad filme si au o gama variata a povestilor de altadata sub forma de dvd. Nu stiu daca o fi bine sau rau. Desi, eu personal aleg varianta clasica de a tine cartea groasa de basme pe genunchi, de a le citi povestea si apoi ei sa-mi repovesteasca povestea. "Filmele" sunt momentul in care pentru mine, cand eram mica, era timpul, dintr o saptamana, cel mai lung de joaca. De obicei cand copii preiau initiativa asta cer - film sau puzzle. Rar de tot cer sa deseneze, sa se joace, sa vrea afara...

Fata de ceea ce faceam eu la gradinita cand eram pici, ai mei fac mai multe. Au mai multe activitati. Mai multe materiale din care putem crea o multime de forme, animale, flori. Orice. Invatam cum putem face o felicitare. Un album pt poze. O pisica. etc. etc. etc.

Fiind o gradinita particulara, avand putini copii intr-o grupa atentia le este data din plin. Responsabilitatile cresc pe zi ce trece tot mail mult, dar te simti bine cand o activitate e finalizata si scopul propus e atins cu desavarsire. :)

Imi place cand o carte le straneste curiozitatea, Ei o deschid. Stiu ca acolo unde sunt versuri inseamna ca este o poezie. Daca imaginea alaturata poeziei ii place unuia dintre ei, imi cere sa ii invat poezia respectiva si ma bucur ca in 2-3 zile spun singuri poezia si sunt incantati de ceea ce reusesc.

Au o nevoie acuta de a le spune"bravo", de a se simti importanti!

Nu constientizam pana acum cat inseamna pentru ei o fata vesela sau una trista. Rezultatele pot fi dureroase. M. dupa o zi in care a primit o fata trista a distrus carnetelul pe care ii notam fetele vesele sau triste pentru fiecare activitate si a devenit atat de vulnerabil la acest subiect incat o fata trista il sperie, iar una vesela il motiveaza si bucura!:)

O fata vesela e devastatoare si nu tine cont ca inainte celei triste erau 20 vesele!

Ziua de vineri e ziua in care isi primesc lucrarile acasa. Isi rasfoiesc lucrarile. Sunt tare mandri de ei si ma intreaba mereu daca "E frumoasa?"...

Imi sunt dragi copiii, m-am atasat de ei... si ma bucur ca ei imi dau sansa de a fi si eu copil pe alocuri!:)

Fetotele se joaca mai putin cu papusile decat o faceam eu. Subiectele lor de discutie sunt despre roboti, Hana Montana, Fulger.

M-am bucurat cand au fost receptivi la Stumfii pe care intr-o zi i-am pus in geanta plecand sceptica cu ei spre gradinita, gandindu-ma ca ceea ce vad ei acasa...nu se apropie de Stumfi. Dar au fost atat de incantati!:) Si eu am fost atat de incantata, incat povestile de altadata, desenele de altadata devin parte din viata si gradinita noastra!:)

...

Il asteptam deja pe mosul... deci, se presupune ca ar trebui sa fim cuminti.

Azi am aflat despre Halloween, iar maine ne vom pregati mastile pentru petrecerea, pe care, noi o vom face vineri!:D

Curiozitate (9)

2011-10-24T21:46:00.000+03:00

De ce oamenii fug de ei insisi? De ce oamenii cauta mereu un tap ispasitor? Desi, atat de deschisi in online, de ce atat de anxiosi in offline?

A gandi e greu. A simti e imposibil!!!

2011-10-19T20:53:00.000+03:00

Am stat si m-am gandit ceva timp, daca sa scriu sau nu aceasta postare?! Pana la urma incep, habar nu am daca o voi finaliza...?!?

Huie Romania cu privire la ce a facut sau nu a facut Huidu.

Pentru mine lucurile stau asa. Nu exista alb sau negru aici, motive sau factori determinanti, pur si simplu eu nu cred ca va fi dreptate vreodata nici in lumea asta, nici intr-o alta. Asa cred eu. Acum evident, ca veti veni si veti spune: "Dar in alte state de ce exista dreptate?" E adevarat ca in unele tari exista dreptate, dar si acolo se musamalizeaza cazuri de genul asta, nu devin publice, dar se musamalizeaza, se ascund, trec in neant, ca si cum nici nu ar fi fost vreodata!

Eu nu sunt fana Hiudu si pentru cultura generala a unora nu sunt fana nici Mircea Badea. Cred doar ca sunt doi papitoi si atat. Nu ma intereseaza ce fac ei, ce "succesuri" marete le scarpina orgoliul, de cine rad si restul. E strict problema lor. Fac probabil ce scrie in fisa postului?!?

Exista doua tabere de oameni. Una de partea lui Huidu. Si a doua impotriva lui. Eu nu sunt in niciuna si in acelasi timp consider ca niciuna nu reactioneaza normal.

Tabara 1 il ridica pe Huidu in slavi. Ar fi in stare sa ii ridice statuie.

Tabara 2 il batjocoreste si arunca cu pietre.

Huidu a provocat un accident rutier. Au murit 3 oameni. Asta e realitatea. Atat. Restul amanuntelor, funditelor, nevoilor nu au niciun rost.

Sunt convinsa ca niciun om care se urca la volan nu isi spune: "Merg ca nebunul, asa poate nimeresc vreun cadavru de masina si asa poate mai omor pe vreunul, oricum sunt prea multi in tara asta!" Nu, nu cred asta. Nu cred ca Huidu si-a propus asta. De aia nimeni nu are dreptul sa-l numeasca criminal sau gunoi.

Eu stiu asa (daca gresesc, va rog sa-mi spuneti) ca atunci cand produci un accident rutier, un accident grav esti arestat de politie, probabil pe o perioada de timp determinata.

Am inteles ca supravieturitorii au fost la spital. Era normal sa nu-l ia politia, dar apoi, ce cauta nenea carcotas liber???

Stiu ca atunci cand a fost accidentul in care au murit Cristian Nemescu, un prieten si soferul, faptasul a fost arestat imediat dupa accident.

Cred ca aici trebuia sa moara Huidu, ca sa fie arestat faptuitorul. Asta doar asa ca o ipoteaza. Cand celebritatile sunt victime ale destinului, ale urii lui Dumnezeu, etc. nu aveam voie sa respecatm legea.

Cum ar fi sunat o stire cu moartea lui Huidu. Era o Romanie plina de luminari. Coroane. Bocete. Televiziuni care aratau aceasta personalitate.

Faptuitorul era bagat la inchisoare. Nejudecat, si tot avea sentinta data!

Are celebritatea partile ei bune si hranitoare. Oamenii ca mine trebuie supusi legii. Sa fie pedepsiti. Eu daca incalc o lege, oricare ar fi aia, imediat ma ia politia, ca deh, sunt o infractoare.

Nu pledez impotriva lui Huidu. In locul lui la volan putea fi oricare alta celebritate din tara asta plina de destepti. Si daca era Regele, Base, orice celebritate romaneasca eu as fi scris acelasi articol.

Eu cred ca e foarte greu pt Huidu. Dar, tind sa cred ca esti de-a dreptul inconstient sa depasesti pe o linie continua. Cum sa faci asta? Cum sa faci asta cand in orice clipa iti poti omori familia.Cum?

Eu detin permis de conducere. Am spus ca detin. Doar atat. Sta frumos in portofel. Mi-e frica sa conduc. Mi-e frica si de mine sau de cum as fi eu la volan, dar mi-e frica si de experimentatii astia cum e Huidu. Ca asa ma poate omori unul. Mai bine, stau eu in banca mea cu permisul in portofel. E adevavart ca eu cand ma urc la volan, si asta nu se intampla decat dupa multe rugi, matanii si alte promisiuni din partea familiei, am tot felul de scenarii bolnave in cap. Toate duc la o nevoie acuta de a trece pe oricare loc al masinii, dar nu pe locul soferului.

Apoi, cunoscutii, familia stiu ca eu devin isterica la viteza. Cer frumos sa opresti si sa ma lasi oriunde. Lasa-ma in camp, pe deal, oriunde...decat sa mergi ca un bezmetic, sa faci slalom cu mine printre masini...

Il scot total pe Huidu din ecuatie. Propun un scenariu macabru. Parintii tai merg intr-o masina. Un domn cu ani buni de sofat isi permite orice, asa ca ii depaseste pe linia continua... Buf!... Ei mor. Tu afli. Ce se intampla? Te gandesti ca, intamplator, destinul a facut asa - soferul sa fie chiar un idol de-al tau. Te supui destinului. Teci peste. Iti ingropi parintii si asta e, oricum ei nu vor mai invia. Ce faci?

Oamenii din masina spulberata puteau fi oricare dintre noi. In locul lui Huidu putea fi oricare sofer inconstient si bolnav de sine - sa ne omoare.

Asta e scenariul.

Nu conteaza ce se va intampla. Conteaza doar ca acest caz va fi uitat. Faptuitorul va trai in continuare. Va trai, nu se stie cum pentru ca un om normal la cap si la suflet va fi mult prea tulburat, si mai cred ca un om normal, ar accepta sa fie judecat si pedepsit.

Inconstienta faptuitorului, avantajele celebritatii si numelui pe care il porti ne invata din nou ca nulitatile au cuvinte care se evapora in vant. Suntem muti si lasi (nimeni nu a cerut redeschiderea cazului Teo Peter. Cum sa ceri asta SUA? Ei detin puterea lumii), noi ca popor... bolnavi si prosti. Stim sa aruncam cu pietre. Sa judecam. Dar nu sa ne cerem drepturile si sa ne respectam indatoririle!!!

Maruntisuri "mari"

2011-10-17T22:56:00.000+03:00

Nu-mi place toamna asta. Ma dezamageste! E un fel de iarna fara zapada. E frig si bate vantul. Ieri imi daduse lacrimile pentru ca imi inghetase urechile de la frig si ma dureau!

E cea mai urata toamna. La inceput a fost o toamna calda, cu temperaturi de vara, asa ca nu, eu nu am simtit toamna. Acum nu o simt nicidecum pentru ca e frig. Mult prea frig. Si urasc frigul...

Imi plac lucrurile noi din viata mea. Imi place la gradinita. Copii imi fac viata mai frumoasa. Si odata cu ei cresc, tolerez mai mult, sunt mai buna. Mi se par atat de firesti unele lucruri. Mi se pare firesc sa ma ung cu diferite vopsele pana la cot impreuna cu ei. Sa colorez tot felul de "aratari" si ei sa le dea nume. Ma emotioneaza fiecare "desen" si fiecare poveste. Ma emotioneaza cand eu constat ca acele ore pline de engleza ce par fara rezultat ma bat pe umar cand ma astept mai putin. Il surprind pe Mario ca vorbeste cu masina lui in engleza. In engleza lui si imi place. Inseamna ca desi nu e tot timpul atent ceva ramane!

Mi se pare atat de firesc sa invat involuntar o multime de versuri. Sa tai cartoane si sa le lipesc, astfel cartoanele prinzand viata, acolo, in gradinita noastra. Mi se pare haios ca tocmai eu, afona lumii, cant cu ei ca si cum as fi cantat mereu, inca din leagan!:)

La inceput ma speria ideea asta de a lucra cu ei non-stop. Acum ma duc cu drag. Si da, in weekend mi-e dor de picii mei!:)

Timpul trece repede!

Cursurile de la master imi plac. Imi place ce fac.

Te odihneste enorm cand lucrurile sunt in regula si tu esti multumit de alegerile pe care le-ai facut la un moment dat!

Sunt offline mai mereu. Cand nu sunt la gradinita, sunt intr-o sala de curs. Cand nu sunt la cursuri sunt la biblioteca sau acasa in patura calda cu un ceai si o carte buna.

Ma adaptez in lumea asta haotica. Si parca ultimul curs de dezvoltare personala m-a impacat cu mine. M-a invatat ca inainte de toate eu sunt cea mai importanta pentru mine. Asta m-a facut sa ne impacam - eu cu mine, sa mergem impreuna pe drumul asta haotic al vietii, al lumii.

Nu mai pun intrebari cu privire la oameni. Il iau pe fiecare asa cum mi se arata, descopera. Nu mai presupun si nu mai judec. Am eu destule care trebuiesc analizate si lamurite. Am eu destule care trebuiesc descoperite, graite, cantate. Am eu destule care trebuiesc desfacute de durere, chin si prejudecati. Oamenii sunt liberi, asa cum sunt si eu!

Ma amestec cu filme, carti, muzica, plimbari si imbratisari.

A, daa si ma joc "Mario" in weekend!:)

E cald, acum, in lumea mea!:)

Ce va las pe final?

Film - "Pulp fiction" (genial; nu degeaba a primit 7 nominalizari la Oscar cu ceva timp in urma)

Carte - "Intre zi si noapte" de Henriette Yvonne Sthal (m-a pus pe ganduri; m-a atras; m-a tinut in priza; m-a facut sa-mi pun intrebari - poate, in curand ii voi face o recenzie).

Credinta - practica, masca sau nevoie?

2011-10-12T21:43:00.002+03:00

Cred ca maine va fi, deja, a patra zi, in care voi auzi in tramvai replici de genul: "Fata ai vazut ce e la Iasi, la mitropolie?Doamne cata lume!", "La Iasi e foarte multa lume. Merg sa se inchine la Sf. Parascheva. E bine ca mai exista credinciosi adevarti. Pentru ei ne mai tine Dumnezeu pe pamant!" si multe cuvinte mari...

Ok. Inteleg nevoia unui om de a se ruga, de a merge la biserica, de a fi credincios, de a fi credincios practicant sau orice vrea el. Nu ma intereseaza ce crede, in ce crede, cum se raporteaza X sau Y la Dumnezeu, Iad, Rai, Judecata de Apoi, Apocalipsa samd. Fiecare e liber sa faca ce crede, ce vrea, ce simte...

Indiferent de cati oameni vor merge la Sf.Parascheva, indiferent de cati preoti sfinti ar fi printre noi eu raman aceiasi. Credinta mea e doar a mea. Consider ca a vorbi despre cautarile tale spirituale, despre ce crezi, ce simti, ce prejudecati ai, ce frici sau indoieli este mult prea personal. Eu, personal nu pot vorbi usor despre acest aspect din viata mea, desi da, eu am fost candva credincisoul habotnic, frenetic de-a dreptul!!!

Cum vad acum lucrurile, ce intrebari am, ce indoilei, frici sau cautari ma priveste!

Ideea e urmatoarea: De ce sa mergi sa stai 12 ore la coada pentru a pupa racla cu moastele Sf. Parascheva? In alta zi, in alta perioada a anului nu e aceiasi sfanta, nu are acelasi efect pupatul raclei?

Ma gandesc ca acolo nu se duce unul ca mine care isi pune intrebari, cauta, uneori e nepasator, aleteori simte nevoia de confirmari etc. Banuiesc ca acolo se duc acei oameni plini de credinta, perfect credinciosi.

Dar de ce tot acei credinciosi care stau la rand 12 ore sunt in stare sa se certe, sa scoata pe gura cuvinte neconstientizate, oameni care se cearta pentru 10 cm pe care ii pierd in favoarea vecinului credincios, smerit?

Adica se bat cap in cap. Asa cum eu nu inteleg credinta, practica credintei cu preotii care au masini luxoase, care cauta sa se imbogateasca si altele.

Stiu ca si sunt oameni. Ca nimeni si nimic nu ii scuteste de tentatii, dar chiar si asa, unde e macar bunul simt fata de oamenii aceia care vin cu incredere la ei?

Nu amintesc ca Biserica este o institutie in care se baga mai multi bani decat in scoli. Nu amintesc de faptul ca tot clanul asta care face parte din institutia asta traieste bine. De ce? Pentru ca oamenii sunt prosti.

Ma imbolnavesc ma duc si ii cer o rugaciune speciala. La final preotul pune un pret. Pret care este ales si gandit doar de el.

Nu amintesc aici de cununii si botezuri pentru ca deja nu ar mai avea rost.

Nu amintesc de copii preotilor care sunt cei mai, nu stiu cum sa ii numesc, ca sa nu se simta cineva pus la zid!?

Nu inteleg cum se impaca ideea de credincioasa practicanta, care da citate din Biblie, care stie dogmele si ti le spune in orice fraza cu faptul ca tot aceasta credincioasa se machiaza, are unghii rosii si restul le banuiti, deja.

Adica esti sau nu esti. Atat.

Nu inteleg : sunt practicant, sunt un credincios adevarat!" cu diverse activitati care nu intra in sfera acestor practici.

Stiu clar ca una e sa crezi, alta e sa practici. Sunt doua lucruri total diferite. Si evident, ca acum toti credinciosii adevarati vor aparea si vor spune ca sunt o ratacita!

Daca un om nu indeplineste factorii care determina o anumita conduita indentica cu a ta, nu e ratacit. E doar diferit.

Poate eu exagerez lucrurile, dar cum as putea-o intelege pe tata Floarea care in biserica e una cu slujba si in afara bisericii uita cine e, unde e si incepe sa ne spuna stirile! Asemena comportamente pe mine ma depasesc.

Eu cand practicam credinta, ortodoxismul eram exagerata cu totul. Nu exista gri. Era doar alb si negru. Adica nu mi se parea normal sa am fusta pana in calcaie, dar sa am ditamai inelul pe deget si ditamai lesa legata de gat scoasa peste asa zisa bluza decenta ce i se cuvine doar unei credincioase.

Credeam in ce scrie in anumite carti. Pai si asa ramaneau cuvintele din carti. ma adaptam la ele, nu le rastalmaceam... Nu zic ca e bine, ca era bine, doar ca eu sunt neputincioasa in a intelege un anumit coportament in biserica, anumite declaratii proprii ale unor oameni credinciosi cu ceea ce vad eu ca fac oamenii respectivi. Consider ca nu e corect, ca nu e sincer cu el insusi, ca e credincios pentru ca "asa trebuie".

Acum vin si spun. Dumnezeu nu ne tine pe pamant pentru oamenii care stau 12 ore la coada pentru a ajunge sa se inchine la racla . Nimeni nu stie de ce Dumnezeu ne tine. De ce lumea continua sa exista. De ce pamantul nu se supune previziunilor oamenilor mareti care stiu viitorul...

Iar eu, personal, cred cu toata fiinta mea ca e mult mai important sa fii sincer/a cu tine insuti/insati decat sa te duci sa stai 12 ore la o coada pentru a te inchina si asta sa te faca sa crezi ca viata ta se va schimba. Schimbarea in care crezi tine doar de tine, e ceva psihic. Nu tine de Dumnezeu sau de vreun Sfant. Esti liber/a sa gandesti pozitiv sau negativ!!!

OM, dincolo de geniu - Steve Jobs

2011-10-08T14:01:00.000+03:00

Nu sunt genul de tipa care sa se omoare dupa tehnologie. Nu sunt genul de tipa care sa stie o multime de chestii in ceea ce priveste computerul. E adevarat ca, aproape tot ce stiu, am invatat singura, tot cautand, gresind, descoperind, enervandu-ma, spunandu-mi ca trebuie sa pot, trebuie sa mearga.

Ce stiam despre Apple? Stiam ca e o companie. Nu orice companie, ci o mare companie ce da peste cap lumea digitala. Apoi, evident, cand cineva imi spune despre un film, despre un curent, despre un artist eu vin si intreb cine a facut asta, cine l-a creat? Nu de putine ori ma intreb cine o fi inventat stiloul sau alte chestii extrem de banale. Cand o chestie ma chinuie, vin, evident la nenea Goagal, asta bun si destept.

Asa am facut acum vreun 1an jumatate, cred, cand am aflat ca Apple era sau este, prima companie care refuza accesul la site-urile sau informatiile ce contineau text, imagini, tenta pornografice. Mi-a placut"zvonul". Am cautat si am aflat atunci cine este Steve Jobs. Am aflat atunci mai multe despre Apple. Am citit mai multe articole si evident ca despre unele chestii habar nu aveam si am mers prin vecini si am intrebat ce inseamna cutare chestie despre care vorbeste domnul de la Apple.

A ramas admiratia pentru Steve Jobs. Citisem putine informatii cu privire la biografia lui. Asa cum am spus ramasese admiratia si gandul ca intr-o zi eu voi avea un laptop Apple.

Cu cateva luni in urma dau, intamplator peste una dintre fotografiile lui Jobs. Cea pe care, probabil, o stiti cu totii. In care el apare extrem de slabit, sprijint de o persoana care avea grija ca el sa nu se prabuseasca.

Atunci am aflat de boala lui. Atunci am aflat de filmuletul acela in care el povesteste lucruri care nu au legatura cu era digitala. Au legatura cu omul. Cu fiecare dintre noi. Am citit diverse articole cu el si despre el. Admiratia a crescut.:)

Cateva franturi:

Gandeste altfel

Ideile noi nu vin stand pe loc. Vorbeste cu oamenii, priveste lumea, iesi din celulele biroului, pune intrebari si incearca.

Urmeaza soapta inimii

Munca ta iti ocupa mult timp si singura cale de a fi indeplinit – sa faci ceea ce cu adevarat iti place. Trebuie sa-ti iubesti munca. In cazul in care acest tip de munca n-ai gasit inca, nu te opri din cautari. Nu renunta.

Vinde visele si nu produsele

Clientii tai viseaza la o viata mai buna si mai fericita. Imbogateste-le vietile lor.

Schimba spatiul din jurul tauEu nu sunt multumit de ideea ca voi fi cel mai bogat om din cimitir. Mergand la culcare cu gandul ca am facut ceva extraodrinar – asta ma multumeste!

Scopul ideal

Sa fii o referinta de calitate.

Sa nu-ti fie frica sa spuni „nu”!

Spune „nu” ca sa te concentrezi pe lucruri mult mai importante.

Traiesti doar o data

Daca azi ar fi ultima mea zi din viata, as fi regretat ceea ce am facut? Si daca cateva zile la rand raspund „Da”, atunci urgent trebue sa schimb ceva.

Nu complica

Asta a fost una din regulile mele – accent si simplitate. Simplitatea poate fi mai complexa decat complexitatea – e nevoie de multa munca ca constiinta sa produca lucruri simple. Dar merita. Cand vei ajunge la linia de sosire, vei putea muta muntii.

Incalca regulile

Cei care vad lucrurile diferit, nu sunt multumiti de regulile impuse. Doar cel, care crede ca poate schimba lumea, o va face!

Creeaza produsele ca pentru tine

Atunci cand noi am proiectat Mac-ul, nu l-am gandit sa-l facem pentru cineva anume. L-am facut pentru noi insine. Noi am vrut sa fim acel grup de oameni care ar judeca ce este bine si ce este rau. Noi n-am facut cercetari de marketing. Noi am vrut sa facem un lucru ideal.

Iar pe acestea le am notate in agenda:

Exista o singura modalitate de a face un lucru bun – sa-l iubesti. Daca nu ai ajuns la asta, asteapta. Nu te grabi sa lucrezi.

A fost o vreme cand am dormit pe podea la prieteni si strangeam sticle pentru a cumpara un burger vegetarian. Acum, dupa ce am primit actiuni si proprietati in valoare de cateva miliarde de dolari, viata mea s-a schimbat, dar nu eu.

Trebuie mai des sa spunem altora despre ceea ce am facut. Bineinteles, nu fortat, altfel vei speria oamenii.

Eu – unul dintre putinii oameni, care stie, ce inseamna sa pierzi un sfert de miliard de dolari intr-un an de zile.

Mancam hrana care este facuta de alte persoane. Purtam haine cusute de alte persoane. Vorbim limbile care au fost inventate de alte persoane. Cred ca a venit timpul ca noi sa devenim folositori pentru omenire.

Nu exista o persoana de succes care niciodata nu s-a impiedicat si nu a facut greseli. Exista doar persoane de succes care au facut greseli, dar apoi au schimbat planurile, bazandu-se pe acele greseli. Eu sunt unul din acele persoane.

Tv-ul prosteste si ucide o multime de timp. Opreste-l si vei economisi cateva celule din creier. Dar fii atent, poti sa prostesti si in fata computerului Apple.

Pot da afara o persoana, si apoi sa-l sun pentru a discuta un proiect si din nou sa-l angajez. Trecutul nu ma intereseaza, este important doar prezentul.

Doar avand un scop, viata are sens si satisfactie. Acest lucru nu doar imbogateste sanatatea si longevitatea, dar si ofera un pic de optimism in vremurile dificile.

Faptul ca voi muri in curand – cel mai important instrument care ma ajuta sa fac cele mai importante alegeri in viata.

Dincolo de Apple, de Jobs, de boala si moartea lui puteam ramane cu cuvintele de mai sus!!!

Intalnire

2011-10-06T20:49:00.002+03:00

Hai sa-ti vorbesc despre mine!
Iti vorbesc despre mine cu cele mai simple cuvinte.
Iti vorbesc despre mine incet, cald, cu zambetul pe buze, fiind cufundati in fotolii adanci cu paturi colorate!

Iti dau ceai de fructe de padure cu un picut de zahar.
Iti dau lapte cu cacao, daca vrei?!!! Eu il ador!
In raze razlete de soare iti spun ca niciodata nu mi-a fost frica de ceva lumesc. Niciodata nu mi-a fost frica de ceea ce simt.
Niciodata nu am ras fortat.
Niciodata nu am plans mai mult decat am simtit.
Niciodata nu am cerut mai mult decat meritam.
Niciodata nu am mimat stari si apoi tacere.
Niciodata nu am fost mai sincera ca acum.

Si pentru moment s-a facut tacere.
S-a facut tacere in camera.
Pentru moment am disparut, pentru ca nu mi-am mai dat voie sa fiu!!!

Si muzica e in surdina...lina, calda, profunda:

***Reeditare din 2009

Oamenii pleaca. TU ramai mereu cu tine

2011-10-01T19:29:00.002+03:00

Suntem atat de cuprinsi in lumea asta plina de prejudecati, de principii cubice, de zambete false, de oameni prea obositi sau prea fericiti!

Suntem slabi in lupta noastra cu noi insine!

Suntem atat de singuri, uneori...

Suntem atat de cuprinsi de dor...

Ne greu, prea greu uneori...

si totusi ne e atat de greu sa vorbim despre toate astea!?!

Nu stiu cum sta treaba cu maturizarea. Nu stiu cum sta treaba cu oamenii din jurul meu. Nu stiu cum sta treaba cu a fi dragut oricand si cu oricine.

Nu ma pot numi o tipa sociabila. Nu am inteles niciodata de ce am cernut oamenii. Cand eram la gradinita eu eram prietena cu toata lumea. Nu-mi amintesc sa fi ras vreodata de cineva, sau sa spun ceva urat despre altcineva.

La scoala mereu a fost copilul care invata bine. Dar mereu eram a doua. Niciodata prima. Oricat m-as fi chinuit sa fiu prima, nu aveam cum. Cineva mi-o lua mereu inainte. Am crescut. Mi-am dat seama ca nu e important sa fiu prima in fata celorlati, ca e important sa fiu prima in fata mea.

In liceu am inceput sa sortez oamenii. Nu puteam sa ies cu oricine. Nu ma simteam bine cu oamenii cu care nu corelam. Aveam cativa prieteni. Erau altfel. Scriau, pictau, faceau film. Azi - G. e pictorita, I. e scenograf, iar C. e programator. Timpul a trecut. Oricat m-am chinut sa mentin relatiile cu ei... dar doar dintr-o parte nu se prea poate tine nimic!

Din liceu cred ca Ionela a ramas singura cu care tin serios - prietenia. Nu vorbim mult timp, dar mereu ramanem la fel. In fata omului astuia pot fi eu, fara teama ca ea ma va judeca sau rani. Si dintotdeauna am tinul la omuletul asta...:)

Eu nu am putut niciodata intelege un aspect - azi comentezi la adresa lui X si maine e singura persoana cu care iesi in oras. Sunteti frate, sora, familie. Cum vine asta?

Cand eu am renuntat la oamenii aia falsi din jurul meu am fost catalogata drept imatura si prefacuta. Am ales sa nu comentez nimic si nici sa-mi dau cu parerea. Am ales doar sa merg mai departe, dar fara oamenii aceia care zambeau frumos, criticau frumos, erau oamenii care mereu erau atenti la tot ce misuna in jurul nostru - dar, cand aveai nevoie de ei, ii manca pamantul!?!!!

Inainte sufeream cand vedeam asemenea comportamente. Acum, pur si simplu nu-mi mai pasa. Consider ca un om cu adevarat prieten ma intreaba ce e cu mine, ce fac eu, nu cunoscutii nostri comuni. Inainte trimiteam mesaje, cautam lumea, ma tineam cu dintii de o relatie fie ea de amicitie, prietenie, colegialitate. Azi nu ma mai intereseaza. Oamenii vin si pleaca. E trist, dar asta e adevarul...

Decat sa implor pe cineva sa iasa afara cu mine, mai bine ma plimb singura. Sau aleg sa ies singura.

Inainte imi era frica de singuratate.Paralizam cumva la gandul ca as putea ramane singura. Dar, fiind sincera am constatat ca oricum 80% din timp sunt singura. Atunci, pur si simplu nu mai are de ce sa-mi fie frica! Cred ca daca nu ar fi EL, as fi singura mai mereu! Si de fapt cred ca in spatele zambetului meu larg s-a ascuns mereu singuratatea?!

Timpul trece. Cresti. Unii ani isi lasa amprenta asupra ta. Unele evenimente te pun fata in fata cu tine. PRIORITATILE SUNT ALTELE in functie de varsta!

Photo by C.Ivan

2011-09-29T20:52:00.000+03:00

Ma gandeam azi cat de repede se schimba lucrurile. Cat de repede se schimba oamenii. Cat de repede se schimba viata noastra, daca stim care ne sunt prioritatile!

A fost un an greu, un an plin. Un an haotic. Cu experiente nasoale. Cu oameni de care atunci cand am scapat, am zambit!

Acum ma regasesc...

Dar mereu am avut credinta ca TOTUL VA FI BINE. Ca nu are cum sa nu fie ...

Si acum am mai crescut un pic, sunt mai mare, mai toleranta, mai calma!:)

"Ma droghez pentru ca e fuuny!"

2011-09-26T21:20:00.001+03:00

Nu am inteles niciodata de ce pe unii ii intereseaza alegerile altei persoane sau de ce unii oameni judeca sau tin sa isi spuna parerea despre cum este X sau Y?

De exemplu de ce m-ar durea pe mine ca Ion, Vasile, Ileana ar bea, s-ar droga? Atata timp cat ceea ce fac ei nu ma deranjeaza pe mine atunci sa se drogheze, sa fumeze ca doar nu fumeaza si nu se drogheaza din banii mei, cu trupul meu. Consider ca un om e raspunzator de alegerile sale. Eu aleg sa fac ce vreau si doar pe mine ma privesc consecintele. Sau macar incerc sa ma priveasca doar pe mine!

Ce fac eu cand Ion, Vasile, Ileana imi distrug timpul, linistea, spatiul? Din pacate am trecut prin exeperienta asta. Oamenii se drogau. O faceau zilnic. Erau mereu pe alta lume. Mereu "traiau clipa" si erau profunzi. De fapt te intalneai cu niste oameni singuri, tristi, incoerenti care se considerau cool. Cand nu erau drogati i-am intrebat de ce o fac? Raspunsul: "Pentru ca e funny!" Ok, sa zicem ca e funny, dar cum ramane cu partea aceea care se traduce prin faptul ca atunci cand nu ne drogam stam cu pastilele in geanta si ne gandim sa le inghitim, ca plangem pana ce ni se face rau pentru ca suferim si " nu am liniste si vreau echilibru" sau ca nu mai conteaza cine esti sau ce iti doresti. Probabil as alege sa tac, daca nu as fi vazut luni intregi oameni drogati care se distrugeau singuri.

Eu sunt destul de toleranta adica nu ma intereseaza ce faci tu, atata timp cat nu ma priveste actiunea ta. In cazul de mai sus nu mai eram toleranta pentru ca eu nu cred ca un om la 24 de ani se drogheaza zilnic doar pentru ca e fuuny. Nu cred ca un om care se drogheaza zilnic doar pentru ca e fuuny ar mai umbla cu pastilele in geanta, incercand sa faca un gest pe care oricum il mai facuse de cateva ori. Nu cred ca oamenii astia ca se drogheaza sunt interesanti. Dimpotriva cred, doar ca sunt singuri, ca fug de ei, ca fug de traumele care striga in ei, ca fug de suferintele care uneori par mai puternice decat ei!!!

Nu cred ca un om face o chestie "funny" ani la rand. Si cand ia o pauza incearca sa se sinucida!!

Probabil, acum se vrea de la mine o atitudine de psiholog. Mai psiholog decat sa spui lucrurile asa cum sunt nu cred ca are rost sa fii. Sunt situatii de genul asta cand lasi in spate orice metoda, teorie si ai vrea ca oameii aia sa se intrebe: CAT DE SINCER SUNT EU CU MINE INSUMI/INSAMI?

Master, stres, Romania

2011-09-23T06:59:00.002+03:00

A trecut si admiterea la master, toate bune si frumoase pe lista de la buget!:)

Mi-am schimbat si jobul, iar acum fac ceva ce imi place si de care ma bucur!

Dar ca de fiecare data dupa o perioada lunga in care sunt impartita intr-o multime de parti, cand ele se aseaza eu sunt praf. Cel putin fizic.

Ma enerveaza faptul ca nu pot sa ma mobilizez in a nu mai fi asa varza dupa o perioada mai lunga de stres. Niciodata nu mi-a reusit!!!

Ma gandeam cu ce va schimba masterul viata mea?

In Romania cu nimic. Masterul ala va fi facut asa, doar ca sa-mi demonstrez mie ca l-am facut. O diploma in plus pe care cred ca nu se va uita nimeni, asa cum se intampla cu toate celelalte!

Mi-e ciuda pe mine ca nu am puterea aceea nebuna de a-mi pune lucrurile intr-o geanta si de a pleca de aici, din tara asta moarta. Din tara asta unde, practic nu ne aude nimeni. Toti cei care au plecat sunt foarte multumiti de alegerea facuta. Mastere erau si in alte tari. Si inca masterul pe care vroiam eu sa il fac era in multe parti din Europa. In Romania inca nu, si nici nu cred ca va fi bagat prea curand!!! Asa ca am ales un master care sa aiba cumva legatura cu mine, legatura cu osihologie, terapia si consilierea. Supervizarea si formarea vom vedea pe ce latura le pozitionam.

Ma doare uneori tare de tot ca nu am puterea sa plec. Dar nu pot. Sufleteste nu pot!

Poate ca in viitor voi mai creste si voi putea... pentru ca eu nu mai cred intr-o altfel de Romanie!!!

Nunta = spectacol ieftin

2011-09-20T22:59:00.001+03:00

Am fost la cateva nunti in toata viata. Cred ca mi-a placut una singura. Dar nici aia in totalitate! De ce? Nu stiu, poate pentru ca eu vad altfel lucrurile...

Nu am inteles niciodata pana acum de ce nunta trebuie sa fie un motiv bun pentru a castiga bani. Adica e un moment special, poate cel mai special din viata ta si tu faci calcule, cat sa fie, cati oameni sa apara, unde, ce si cand???

Nu am inteles de ce la nunta ta trebuie sa apara Tata Floarea de la Cucuietii din Deal, doar pentru ca domnia ei a fost vecina cu strabunica ta?

Nu suport ideea de lautari care sa-mi lalaie acolo tot felul de cantece cu iz de manea si eu sa ma buricesc acolo toata, ca deh sunt vedeta serii.

Nu mi se pare ok sa umble mirele cu capul pe sub fusta mea ca sa-mi ea jartiera aia, sau cum se cheama si la fundul lui sa stea toata partile masculine sa asiste la "spectacol"...

Imi doresc o nunta mica si restransa. In familie si cei cativa prieteni. Prea putin ma intereseaza daca x sau daca y se va simti jignit ca nu a fost invitat. E nunta mea, eu aleg cine vreau sa vina. Dar, da stiu ca va fi restransa. Imi spunea o prietena: "eeee cand o sa vezi ca nu ai bani sa acoperi toate cheltuielile, o sa vezi cum o sa te gandesti sa chemi pe toata lumea ca sa iti iasa cheltuielile!" Afirmatie proasta. Nu consider ca e ok sa pleci pe principiul ca fac asta, comand asta pentru ca vor veni oamenii si vor da un dar mare. Mi se pare aiurea sa privesti lucrurile asa...

Mi se pare aiurea rau acel obicei cu ruptul colacului desupra capului miresei, cantecul ala idiot cu "ia-ti mireasa ziua buna" si alte asemenea obiceuri.

Imi doresc sa ma cunun fara tam-tam intr-o biserica mica cu un preot batran si mi-as dori ca acel preot sa nu inceapa sa-mi predice faptul ca Dumnezeu, Sf. Scriptura si crestinii imi zic ca sunt obligata prin casatorie sa fac copiii multi. As vrea sa se abtina pentru ca dincolo de ce a spus Dumnezeu sau nu mai stiu eu ce om luminat, eu voi alege ce fac indiferent daca sunt sau nu casatorita... Sa ne cunune si atat!

Notiunea de familie nu cred ca vine dintr-un act care poarta un singur nume, de obicei cel al lui. Imi ziceau multe fete ca dupa ce te treci pe numele lui te simti mai sigura. Mai sigura pe ce, pe cine??? Eu cred ca iubirea nu se schimba doar pentru ca eu ii voi purta numele. Nu cred ca daca eu am numele de sotie legitima a lui am si dreptul de a uita niste regului, in primul rand de bun simt si educatie. Si daca e sa te desparti de el, sau el de tine, sau voi - unul de altul se intampla si cu act si fara act. Mi se pare prostesc sa gandesti situatia asa - sunt mai sigura ca sunt sotia lui.

Oamenii se schimba. Chiar si un cuplu se schimba. Nu are cum sa fie ca la inceput. Nici nu e indicat. Evolutia unui cuplu nu sta doar in indragosteala nebuneasca din primul stadiu al relatiei...

De asta scriu clar si raspicat - ca imi doresc o nunta din suflet, organizata frumos si simplu. Nu am nevoie sa ma fure cineva, ca sa ma rascumpere mirele. Sa mi se topaie pinguini sau vreo manea cu urari de bine pentru nasi, parinti, si mirii sa aiba copii. Nu am nevoie sa-mi vina zeci de oameni pe care poate nu i-am vazut niciodata in viata mea si nici nu o sa ii mai vad. Am nevoie de EL si de CEA MAI FRUMOASA SI SENINA ZI!

Atat!

De prin mine

2011-09-18T22:13:00.000+03:00

Lumea e intr-o continua schimbare. Oamenii la fel! Eu la fel. Lucrurile se astern calm, lin si pasnic. Ma iau prin surprindere toate cele intamplate!:)

Imi place la gradinita. Copii sunt adorabili!:) Imi place ca nu mai lucrez in schimburi. Ca imi revin cu somnul. Ca lucrez si muncesc ca un om normal. Ca munca asta pe care o fac de doar cateva zile imi aduce deja satisfactii.

Marti e admiterea la master. Abia astept. Simt ca va fi bine!

Ma bucur enorm ca am scapat de KFC. M-am plafonat timp de un an, si desi demisia mea era de multa vreme in plan, nu am reusit decat acum, si asta doar fortata de anumite "evenimente" din viata mea. Acum cred cu totul ca lucrurile trebuiau sa se intample asa ca eu sa plec odata si pentru totdeauna din mediul ala in care munceam mai mult decat un sclav.

Ma bucur ca acolo am cunoscut cativa oameni care merita sa fie scrisi OAMENI.:) Dar, doar cativa.

Sunt bine. Lucrurile se aseaza frumos, cald si lin. Eu devin mai linistita, mai echilibrate, mi se schimba priritatile...

Devin EU - mai puternica, mai calda, mai profunda...

Nu mai am timp de blog sau de altele. Frustrarea cea mai mare e ca nu mai am timp de citita. Probabil dupa admiterea la master toate se vor reaseza. :)

Va citesc pe bucati, in timp scurt si mai ales pe fuga. Desi nu va las urme, am fost pe la voi:)

Cuvinte

2011-09-13T06:29:00.001+03:00

Fiecare cuvant sau fraza pe care o spunem ramane. Poate ramane intens in cel de lanaga noi. Sa ne masuram cuvintele, faptele, viata. Sa cerem atat cat ni se cuvine. Sa ne plangem mai putin. Sa zambim mai des. Sa intelegem viata.

Sa renuntam la un oamenii negativ, la jobul care nu e al nostru.

Sa spunem ce gandim si ce credem , indiferent de cum am fi catalogati.

Sa luptam pentru dorintele noastre.

Sa ne indeplinim visele.

Sa vrem sa fim sanatosi.

Sa invatam sa ne acceptam.

Sa cuprindem cu inima ceea ce e prea mult pentru vaz si auz.

Sa ne descoperim si sa intram intr-o armonie cu noi insine.

P.S. Photo by C. Ivan

EL

2011-09-07T22:48:00.000+03:00

Fiecare inceput are o poveste. Un motiv. Motivul nostru e fotografia. Si nu orice fotografie, ci fotografia facuta de el. M-am indragostit de fotografiile lui, inainte de a ma indragosti de el.

Photos by Cristian Ivan

Ce se poate intampla in CATEVA clipe?!?

2011-09-06T17:28:00.001+03:00

-poti sa uiti cine esti

-poti sa nu mai stii ce vrei sau ce ai vrut pana in momentul de acum

-poti sa iti curga lacrimile fara sa poti spune de ce

-poti sa te simti batran sau mult prea tanar pentru anumite situatii

-poti sa te simti slab, trist si descurajat

-poti sa vrei sa nu mai fii

-poti sa vrei sa ceri si nu ai cui, nu ai unde

-poti sa apelezi la un Dumnezeu plasmuit de visele si dorintele tale

-poti sa ti pierzi credinta in tot ce e in jurul tau si speranta sa ramana doar un mit

-poti sa urli dupa ajutor si nimeni sa nu te auda

-poti sa mori...

...si tot in doar cateva clipe te fortezi sa crezi ca va fi bine, ca toate au un rost, un mesaj. Ca nimic nu e intamplator si iti doresti sa fii mare, puternic si...~~sa dai viata~~!!!

Criza

2011-09-05T11:27:00.000+03:00

Da. LA mine e criza de timp, de chef. De tot.

Nu am chef de nimic. As lenevi mereu. Si nu, nu e din cazua toamnei pt ca eu ma bucur ca a venit, e din cauza ...ups...nu stiu din ce cauza.

Saptamana asta duc dosarele pt inscrierea la master. TREBUIE sa termin lucrarile de admitere si trebuie sa mai fie si bune pt a intra la buget.

Admiterea e saptamana viitoare. Abia astept sa scap si de asteptatare si de stres!

Apoi, da, vreau alt job. Gata. Mi s-a luat. Nu mai vreau. Nu mai pot. Nu mai suport. Nu mai am cum. Am zis un an si am facut un an acum cateva zile. Gata!!!

In rest. Lipsa acuta de inspiratie, de timp, de somn.

Simt ca totul se va schimba. Si stiu eu, ca IN BINE!:)

Voi ce mai faceti, cum sunteti?

NORA (3)

2011-08-28T19:58:00.000+03:00

"Cum sa crezi ca totul e facut din ganduri? Cred ca de fapt totul e facut din amintiri si trairile de acum. Amintirile sunt facute din momentele de candva, momente in care tu ai fost prezent."

Asta ii scriam Ilonei. Apoi m-am gandit la amintirile mele si la viata mea de acum. Mi-am dat seama ca ma plang mereu. Ca mereu vad partea proasta a lucrurilor si uit subit ca exista si o parte plina a paharului.

Imi amintesc brusc ca totul e probabil asa cum totul nu e vesnic. Nu sunt vesnici nici parintii, nici familia, nici oamenii la care tii, nici barbatul dupa care te topesti, nici cainele pe care il iubesti. Nu sunt vesnice nici momentele de acum! Si atunci de ce traiesc in oricare alta dimensiune a timpului? In orice alt moment si nu ACUM?

Sunt programata genetic sa ma uit in spate sau prea in fata?

Radu imi zicea senin: "esti femeie". Sa fie asta situatia, sa fie asta momentul de cotitura?

Nu. Sunt femeie, dar asta, cred, ca nu ar trebui sa ma faca sa uit de ACUM, sa uit de mine, de visele mele, de sperantele mele, sa uit ca imi place ploaia si ca ador sa merg prin ploaie. Atunci, de ce cand ploua afara devin mohorata? Oare pentru ca sunt femeie?

Hei, stii, mi-am amintit de clipele in care pe prispa casei stateam lungite pana nu ne mai simteam corpurile. Povesteam. Zambeam. Ni se vedeau dintii albii si radeam zgomotos. E trist ca acum suntem femei. Ca ne scriem mail-uri.

Hmmmm, uita-te la mine, in loc sa ma bucur ca ne putem scrie mail-uri, ca povestim si vorbim deschis, ma gandesc la ce-a fost acum 15 ani?!

Ma obsedeaza ideea iubirii. Cred ca sunt programata sa nu am noroc in dragoste. Acum ma obsedeaza gandul ca as putea deveni in orice clipa paranoica!

Scrie-mi cat de repede ai timp, te rog.

NORA

Acasa (poze)

2011-08-25T22:45:00.000+03:00

Le postam si aici pt ca profilul de Facebook poate fi sters din prorpie intiativa oricand. Si blogul poate fi sters, dar la el tin mai mult decat la orice alt profil virtual!:P

Cam asta se petrecu acasa in 3 zile cat satatu subsemnata:P

Si avem:

una bucata frate N.

una bucata nepotica I.

si eu. evident:P

una bucata sora D.

Casa parinteasca:) Afara totul a ramas la fel. Interiorul copilariei lipseste cu desavarsire. Mai lipsesc unele jucarii pe care le0au carat nepotii pe la casele lor si normal, cei care lipsesc din plin sunt bunicii.

aici avem una bucata nepoata N

una bucata Eu

una bucata sora-mireasa N

una bucata frate I

aici avem "un moment"

aici avem alt "moment" Poze pentru categoria "Amintiri nepretuite"

Ufff ...si de cand vroiam eu poza asta. Sunt fratii cu care am copilarit din plin. Cu care m-am batut. Cu care am ras. M-am jucat. Am impartit totul. Am mers la scoala si am facut competitie. Ionut, Nicusor, Lucian.:)

Unde erau flori eram si eu. Si aveam multe.:)

aici avem un sora mare si mereu prezenta in viata mea. D:)

Una bucata subsemnata:)) Ma amuza fata mea din poza asta:))

aici avem doi parinti care sunt mereu acolo unde trebuie, si mereu sunt prezenti si doua surori. Cele mai mici:D, care sunt mari deja:P

o bucata poza eu, care habar nu am de cand e, cine a facut-o si unde eram eu. de poza asta nu-mi amintesc.

Un moment plin. Iustina.

Una bucata mireasa bucuroasa, cred ca se marita.

Una bucata eu si mai bucuroasa ca nu a dat nebunia peste mine, inca, sa vreau sa ma marit.

una bucata copil indecis?!

Frati si surori mai avem. Cumnati si nepoti mai avem. Dar nu avem poze cu ei pe aparatul meu.:P

Poate - pe viitor:P

ps. acum imi dau seama ca nu avem nicio bucata de cumnat-mire prin pozele astea. trebuie sa gasim una si cu el:)), asa ca sa fie postarea intreaga...:))

Acasa e locul cel mai frumos... (franturi)

2011-08-24T17:50:00.000+03:00

Va ziceam mai demult ca eu ma plictisesc acasa dupa 3 zile. Dupa trei zile de stat acasa vreau inapoi la Bucuresti. Nu ma intrebati ce-mi lipseste acasa pentru ca nu stiu ce sa va spun. Dar, cred ca e aceea senzatie ca aici e locul meu, aici e viata mea, aici sunt oamenii cu care stau 90 la suta din timp. Si totusi acasa e cel mai frumos loc de pe pamantul asta. E cel mai incarcat loc. Cel mai profund...desi, nu cred ca as putea sa ma intorc acolo, sa traiesc acolo, sa-mi duc existenta acolo?!?!!!

Cand ai o familie mare, imensa chiar, cel mai frustrant lucru e ca te vezi rar cu toata lumea. Ma vad rar cu fratii si surorile mele. Vorbim la telefon, pe net, dar nimic nu se compara cu momentele in care suntem impreuna. E dureros cand toti suntem imprastiati prin tara si prin lume, dar in acelsi timp e cel mai frumos cand ne revedem.

Dupa un drum infernal lung de 10 ore (din cauza traficului) am ajuns acasa franta. Motivul. Sora mea se casatorea. Ne am adunat toti (exceptie facand M. care nu a putu ajunge in tara). Nu ne vazusem de ceva vreme!

Cand ne adunam toti acasa, intr-adevar e un eveniment. Trist sau vesel, dar e un eveniment. Asa a fost acum. Nu stiu cat de entuziasmata eram eu de nunta, ca sora mea se casatoreste, ca am rochie si pantofi noi, pe cat de entuziasmata ca o sa ii vad pe toti, ca o sa vorbim, o sa ne aducem aminte de copilarie si de noi, ca o sa recuperam macar putin timp din cat am pierdut.

Sunt legata de familia mea, desi ma vad cu ei extrem de rar. Si cand ma vad cu ei, ei dau suflet casei parintesti, curtii, livezii. Am ras cu surorile mele, am povestit, am facut poze, am dansat, ne-am adus aminte de copilarie si de multe situatii de care acum am ras.

Apoi, mi-am dat seama ca dincolo de niste situatii, de niste mofturi, de niste inconveniente noi ramanem frati. Suntem aceiasi. Nu ne exprimam verbal sentimentele, dar cred ca fiecare dintre noi simtim ca tinem unul la altul. E ciudat cum fiecare frate sau sora are acum familia lui/ei. Fiecare au copii mari. Fiecare cauta liniste si echilibrul in functie de nevoile si asteptarile lui de la viata.

Suntem atat de diferiti si totusi suntem atat de legati unul de altul...:)

Mi-am dat seama ca tin enorm la surorile mele. Ca dupa mama, ele sunt cele mai importante. Ca abia acum am constientizat ca mereu cand nu mi-e bine le sun pe ele, le cer parerea. Si e frumos cand te simti inteles, apreciat!

...si fiecare moment se transforma in amintiri pe care nu le uiti nicicand!:)

ps. Vor veni si poze!

URMEAZA...

2011-08-19T10:21:00.000+03:00

Acasa...
Parinti...
Familie...
Zambet...
Nunta...
Nico...
Liniste...
Drum lung...
Concediu...

Ps. Sa traiti frumos:)

Eu (Gemeni)

2011-08-16T11:25:00.001+03:00

Nu cred ca daca azi in zodiac scrie o tampenie, exact asa o sa se si intample. Nu citesc aproape niciodata zodiacul, si atunci cand o fac o fac doar ca sa ma amuz.

Insa, cred ca nu intamplator m-am nascut sub un semn zodical. Nu cred ca intamplator, am aparut asa brusc in data de...., acolo unde incepe zodia Gemeni.

Sunt la granita dintre Taur si Gemeni. Mereu m-am regasit in ambele si niciodata nu am dat importanta lucrurilor ce tin de caracteristicile zodiilor.

... in ultima vreme tot mai multi oameni constata asa doar dupa cateva fraze de schimbat cu mine ca sunt o geamana veritabila. Evident, incep sa rad si spun: oricum nu cred in asta si nici nu ma intereseaza.

Am cunoscut oameni extremi de mandri de zodia lor. Am cunoscut Gemeni extremi de incantati de zodia lor. Eu mereu am fost neutra, plus ca nu cred in chestia cu compatibilitatea zodiilor, desi daca ma uit in istoricul vietii mele, a oamenilor din viata mea mereu m-am inteles ori foarte bine, ori foarte prost cu varsatorii. Mereu am facut o pereche perfecta cu sagetatorii. Probleme in a relationa am avut cu fecioarele si pestii. M-am intepat aproape mereu cu berbecii... Dar mai cred ca si toate aceste carcateritici ale zodiilor sunt infulentate de personalitate, de alegeri, de viata, de tine...

Aruncand o privire peste o caracterizare generala peste ceea ce inseamna Gemenii descoperim asta:

"Nativul din Gemeni este sensibil si sociabil. Ideile sale sunt constructive, dar iubeste schimbarile, si adesea este indecis. Deseori depinde de altii, dar acest lucru nu il afecteaza. Se adapteaza foarte usor, este curios, interesat de absolut orice fel de lucruri."

da, hipersensibila, iar eu nu consider asta ceva bun. Nicidecum. Pierd enorm din cauza asta.
la partea cu sociabilitatea stau bine, zic eu; adica ma adaptez usor la un grup, stiu sa salut, dar sunt extrem de selectiva. Nu sunt selectiva din cauza ca eu sunt superioara sau altfel, ci pur si simplu daca simt ca nu corelez cu un grup, cu un om, nu prea ma simt bine, ma simt fortata sa mimez niste chestii si eu asa cum am mai zis, sunt ca o carte deschisa, se citeste tot pe fata mea, daca imi e sau nu bine...
nu stiu cat de constructive sunt ideile mele, dar da, sunt indecisa, mai ales cand am mai multe chestii in plan. Stau si analizez, pun in balanta, ma gandesc daca e bine, daca nu. Daca este sa ma leg de momentele ce tin de acfectivitate sau de viata personala aici stau prost. Da, sunt indecisa, mereu gandesc, mereu mi-e frica, mereu ma intreb daca o sa se intample la fel cum s-a intamplat cu..., daca o dau in bara, daca eu nu pot fi ok. Si o multime de tampenii care le fac pe prietenele mele sa-mi zica: "Monica, traieste si atat, nu mai gandi atat... Bucura te!"
nu stiu din ce punct de vedere depind de altii. Da, stiu ca afectiv depinde de oameni. Mi-ar fi greu sa stiu ca oamenii pe care ii iubesc nu ar mai fi. Mi-ar fi greu sa stiu ca EL la un moment dat nu va mai fi. Mi-ar fi greu ca cei cativa prieteni pe care ii am sa ma paraseasca. Aici, da depind de altii, depind de faptul ca eu stiu si ii consider oamenii pe care eu ii iubesc!

"Gemenii au calitati innascute de negociere si mediere. Desi au un comportament imprevizibil, prudenta ii fereste de multe neplaceri. Uneori oscileaza intre incredere si neincredere. Dezordinea launtrica ii impiedica uneori sa ia decizii intelepte."

eu nu am stitu niciodata sa negociez. stau extrem de prost la partea asta; in ceea ce priveste medierea, habar nu am ...si da si nu, depinde cat ma intereseaza situatia respectiva.
eu da, sunt imprevizibla si uneori ma enerveaza asta la mine, cat despre prudenta? Hmmm. Nu stiu. Eu sunt prudenta, sau prea prudenta dupa ce mi-o iau de cateva ori. Dar si atunci tot risc sa am incredere, sa merg cu capul inainte, pt ca altfel nu as trece prin experiente asemanatoare, doar ca oamenii sunt de fiecare data altii...
nu stiu ce presupune dezordinea lautrica?! Cat despre decizii intelepte. Mie multi oameni mi au zis ca sunt inteleapta. Eu zic asa: sunt inteleapta cand e vorba de oamenii care vin si imi cer o parere, dar in niciun caz cu viata mea. In ceea ce priveste viata mea, nu e intelepata, e analizata, gandita si intoarsa pe toate partile. Caut echilibru. Si nu am invatat ca echilibrul sta doar in ceea ce reprezint eu ca om, ca entitate, in niciun caz la aspectele din afara...

"Sociabil, nativul Gemeni cauta permanent latura luminoasa a vietii. Este un om exceptional, iesit din comun. Activ si creativ, cu el nu te poti plictisi. Cauta permanent fascinantul si neobisnuitul, dar in zona bunatatii. Atitudinea sa, deseori critica, nu il face decat rareori nesuferit. Talentul diplomatic si usurinta in exprimare ii permit sa obtina succese in multe domenii. Inteligenta si intuitia il servesc permanent."

da la partea cu natura luminoasa a vietii exact asa este. Oricat de greu mi-ar fi eu, ca un copil nebun cred ca va fi bine, cred ca fiecare exeprienta negativa e o lectie, e un pas spre evolutie, si ca fiecare furtuna pregateste un moment de liniste. Si cred cu toata fiinta mea aceste lucruri, desi ele par naive si puerile...
toti suntem exceptionali si iesiti din comun, fiecare prin ceva, cu ceva...
activ? nu stiu. stiu doar ca am o energie de nestavilit. Dar in acelasi timp am perioade lungi in care nu am chef de nimic, ma complac in rutina, si am momente in care vreau sa fiu absenta, vreau sa fiu inchisa in camera si sa stau doar eu cu mine.
caut fascinantul si neobisnuitul? habr nu am. ideea e ca imi place mereu sa fie ceva nou. sa ma duc undeva unde nu am fost, sa fac o chestie pe care nu am facut-o demult, sa descopar oameni noi.
in ceea ce prievste critica. Aici stau prost. Mereu comentez, spun direct ce am de zis. imi place de tine o sa stii, nu-mi place de tine la fel o sa stii. De exemplu la munca sunt unii oameni care nu-mi plac. Nu ma intreba de ce nu imi plac. Simplu nu-mi plac. ii ignor. Nu ies cu ei afara, nu interactionez cu ei decat atunci cand e nevoie si ii tratez doar cu salut. Nu m-am simtit niciodata nesuferita, dimpotriva oamenii in prima instanta imi zic ca as fi timida, apoi ca sunt sociabila si ca se simt bine. Timpul m-a invatat ca indiferent de criticile tale lumea nu se schimba, tot timpul si criticile mele m-au invatat ca nimeni nu e perfect si ca trebuie sa stii cand sa taci si cand sa vorbesti. La acest capitol invat, imi dau toata silinta...
diplomat si exprimare libera? astea cred ca si se educa... depind de vointa de alegeri. Eu incerc sa fiu diplomata. Stau prost ca uneori ma ia valul si nu pot asculta. Dar suntem la capitolul unde constientizam problema si incercam sa o remediem:) La capitoul rabdare stau cel mai prost...

"Calitatile sale exceptionale il pot conduce spre superficialitate. Exprimarea neglijenta poate adesea jigni sau dezinforma. Functie de situatie nativul din Gemeni se orienteaza dupa cum bate vantul. Comportamentul sau este functie de starea de spirit. Din acest motiv, uneori, este nehotarat. Nu este foarte ordonat si statornic. Nu face intotdeauna alegeri corecte."

eu nu stiu care sunt calitatile mele exceptionale:))
exprimare neglijenta? depinde. Incerc sa nu vorbesc urat. Sa te jignesc, sa iti amintesc ca eu te consider prost, cretin sau dobitoc. Sau daca iti amintesc asta o fac subtil si elegant, nu zic - esti cretin!" In gluma zic lucruri, dar doar cu oamenii pe care ii cunosc si relatia dintre noi e alta, decat cea de amici, cunoscuti, colegi.
eu nu am orientez dupa cum bate vantul. Mereu am stiut ce vreau, ce cred, ce vreau sa fiu, pentru ce lupt, ce barbat vreau, cum as vrea sa fiu sau cum sunt Niciodata nu am mers pe pricipiul "fie ce o fi, ce mai conteaza. viata e scurta."
comportament in functie de stare de spirit. Da. Din plin. Daca sunt deprimata o intalnesti o Monica tacuta, incruntata, suparata, fara chef de nimic. Daca sunt vesela, pai am grija sa impart asta cu toata lumea. In acelasi timp in functie de starea mea transmit enegie pozitiva sau negativa si oamenii apropiati se plang ca devin tristi cand eu nu sunt ok, in acelasi timp ii fac sa zambeasca daca eu sunt fericita. V-am zis totul se vede la mine. Ideea e ca trec extrem de usor de la o stare la alta si niciodata nu am inteles sau descoperit de ce?!

"Temperamentul sau sanguin determina si defectele cele mai frecvente: lipsa concentrarii si superficialitatea. Nativul din Gemeni are adesea o fire duplicitara, practicand des minciuna, chiar si in mod nevinovat. Adesea nu are timp sa explice ceea ce doreste si ia atitudini extreme. Apar tensiuni pe care le dezamorseaza prin inteligenta."

eu sunt colerica si vulcanica, ca si temeprament si inca nu am problema cu concentrarea decat atunci cand nu dorm cateva zile. Superficialitatea . Si da si nu. Sunt extrem de superficiala cand fac ceva ce nu-mi place, ce nu am intereseaza, fac doar pentru ca asa trebuie. Cand e vorba despre mine si nevoile mele atunci sunt trup si suflet. Tot timpul meu se duce inspre chestia care ar trebui sa ma multumeasca pe viitor. In relatiile cu oameni m-am ferit de superficialitate, de asta si ideea ca daca imi place de tine suntem prieteni, daca nu ne putem saluta, putem vorbi, dar nu stiu daca eu pot fi prietena. Stau prost la capitoul a fi prietena repede cu cineva!!!
toti mintim:)):)) Acum, habar nu am in ce scopuri mint. Cand eram mica sau adolescenta minteam. Si o faceam pueril pentru ca de fiecare data eram prinsa. Acum nu stiu cat mai mint, in ce situatii si pe cine...?!?
da, iau atitudini extreme. Renunt repede la cine imi face rau. Daca imi faci rau nu prea mai avem ce discuta. Adica nu o sa inteleg niciodata cum azi bei din aceiasi cana cu mine, mananci din aceiasi farfurie cu mine si maine imi faci rau constient si din vointa proprie. Consider ca aici am tot dreptul sa te ignor, sa nu mai am nicio treaba cu tine...

Adaug urmatoarele chestii care ma privesc pe mine, si nu stiu daca au legatura cu ideea de zodie: ma enervez usor si imi trece repede, iert usor, sunt praf cand sunt obosita, ma adaptez usor la orice situatie, am momente in care am o energie colosala si am momente cand am o lene de te sperii. Iubesc din tot sufletul si o fac cu toata fiinta mea. Incerc sa iau oamenii asa cum vin si sa nu te invinovatesc pe tine pentru ca mi-a facut x sau y. Si da, eu nu judec oamenii dupa zodii:)):)) . Esti berbec, nu mai stau de vorba cu tine, pentru ca acum un an un berbec mi-a facut nu stiu ce chestie care, atunci m-a facut sa sufar!

Cred ca imi place ca sunt Gemeni:)

Franturi...

2011-08-14T20:39:00.001+03:00

Azi am ales sa stau in casa. Nici nu am cu cine iesi. Am citit. Am invatat. Am facut ordine...

Ieri a fost o zi plina si frumoasa.:)

...in casa asta noua unde stau ma simt bine. Atat de bine incat nu-mi vine sa cred! Apoi EU reapar.

In casa asta noua ...

- e liniste

- e muzica calda in surdina

- e curat

- nu sunt droguri si alcool

- nimeni nu-mi foloseste lucrurile

- vin cu drag acasa

- imi dau seama ca am ratat multe lucruri simple; in casa asta noua invat cat de bine e sa ai o planta pe care sa o ingrijesti:)

- in casa asta noua invat cat de bine e sa ai spatiul tau, locul tau

- in casa asta noua ZAMBESC

...

Imi e dor de EL. Nu stiu ce e cu sentimentul asta de dor. Nu stiu ce insemnatate are, sau care e rostul lui, dar stiu doar atat ca imi lipseste si ca abia astept sa-l vad!!!:)

PS. AMR 3 zile:) pt ca s-au schimbat anumite planuri...

Despre oameni - iar ( de obicei atacam pentru ca ne simtim slabi)

2011-08-12T09:43:00.000+03:00

Oamenii se nasc, vin si pleaca. Nu stim cand pleaca din viata noastra, a lor. Ideea e ca eu am constatat ca oamenii pleaca din viata lor mult prea devreme, desi isi duc trupul agale prin timp!!! Trist!

Apoi, in ultima vreme am invatat ca increderea nu trebuie acordata nimanui, decat unor oameni, care fac parte din tine. Azi am numarat oamenii in care pot avea incredere, exceptand pe cei din familia mea. Sunt putini. Extrem de putini. Imi ajung degetele de la o mana!

Apoi am constat ca am o multime de oameni cu care vorbesc, ies, ma simt bine, ma distrez, dar apoi cati din oamenii astia ar fi langa mine cand mie mi-ar fi greu? Putini. Degetele de la o mana sunt prea multe.

Am constat in ultima vreme ca nu sunt atat de puternica pe cat as vrea. Ca inca ma doare cand oamenii fac rau. Apoi am realizat ca ma amuza cand oamenii fac rau intr-un mod pueril. Punem o poza hidoasa cu mine pe net, un filmulet in care eu imitam un vierme in tigaie sau cantam cu castile in urechi si vaaaai ce mare rau i-am facut. Ideea e ca nu ma afecteaza. Ca pur si simplu ma mir si ma intreb: Cum poti sa ajungi sa gandesti si sa actionezi asa, cand tu consideri ca ai dreptate si vrei sa te aperi???

E adevarat ca traim in era in care ne simtim bine cand cineva ne lauda, cand cineva vorbeste frumos despre noi, cand cineva poveste lucruri bune despre noi celor din jur. Dar, ce facem cu oamenii care nu ne plac, pentru care suntem urati, grasi, antisociali, prosti doar pentru ca modul nostru de gandire si viata nu coreleaza sub nicio forma cu al lor? Ce facem atunci? Ce fac atunci? Simplu. Imi vad de calea mea. De drumul meu. De visele mele. Indiferent de cate pareri vor aparea, indiferent cu cat rau s-ar hrani oamenii respectivi, indiferent cate poze sau profile de net ar posta jignind, injurand, doar pentru ca tu erai altfel. Alegeai constient sa vrei altceva, care nu avea nicio asemanare cu visele si aspiratiile lor.

In ultima saptamana am invatat ca daca cei sapte ani de acasa lipsesc nu prea ai cum sa schimbi un om. Am invatat ca EU voi ramane EU cu tot ce insemn eu. Ca eu nu pot fi ca x sau y, asa cum x sau y nu poate fi ca mine. Apoi am vazut ca nu ma intereseaza nimic. Ca dau ignore definitv oamenilor care nu au nimic in comun cu mine, care imi fac rau sau care pur si simplu ma incarca de energie negativa.

Si da eu si nevoile mele sunt cele mai importante. Nevoia mea este sa locuiesc intr-un loc linistit. Nevoia mea este sa ies cu oamenii cu care ma simt bine, care zambesc si care trec peste faptul ca eu am cateva kg in plus. Nevoia mea este sa am camera mea. Sa dispun de spatiul meu intim, psihologic si social. Nevoia mea este sa vorbesc cu oamenii dragi despre orice altceva, nu despre cat de stresata sunt, obosita sau ca dorm de cateva saptamani cu castile in urechi. nevoia mea este sa am un loc unde sa ma pot odihni atunci cand vin de la munca. Nevoia mea este sa ma gasesc, descopar, sa merg mai departe in niciun caz sa ma opresc la "cat de tare e viata. mai bine profitam acum de ea, ca oricum murim la un moment dat!" Ok, fiecare om are convingerea lui despre viata, daca ale mele idei, prejudecati, reguli nu concid, e loc de fiecare sub cer...

Nevoile mele sunt indeplinite. Eu sunt fericita, linistita si da, oamenii care ma iubesc, ma si cunosc. Asa ca o poza hidoasa sau un filmulet in care esti ridicol e egal cu zero. Despre restul lumii si restul parerilor nu ma intereseaza!

Oamenii frumosi sunt cei pe care iubesti, asa cum zicea Iulia Vasvari.

Frumusetea sau kg in plus se pot schimba, repara, dar prostia si nesimtirea vor dainui... si apoi da, totul e reltaiv; pana si aomenii sunt relativi!

Ps. Mi-e dor. Au mai ramas 11 zile!

Calatorie

2011-08-10T12:36:00.000+03:00

...pentru ca e EL

2011-08-05T20:42:00.003+03:00

De fiecare data cand ma gandeam la clipa aceea sufletul se simtea palid. Ma simteam neputincioasa, dar apoi iti spuneam "o sa treaca repede, o sa merg la munca si o sa invat. O sa fiu obosita si zilele vor trece!"

A venit momentul in care tu trebuia sa pleci, tu trebuia sa te rupi de mine. Tu trebuia sa pleci pt cateva zile. Tu trebuia sa nu fii cu mine cateva zile!

Dureros.

Abia in momentul in care buzele tale calde imi sarutau cald fruntea si imi spuneau soptit sa am grija de mine, am simtit ca esti mult prea mult pt mine. Ca esti mai mult decat credeam ca poti fi. Ca timpul fuge de nebun, dar lasa in noi amintiri si sentimente!

Nu stiu ce inseamna faptul ca te simt parte din mine, nu stiu ce inseamna cand ma simt frumoasa in prezenta ta, nu stiu ce inseamna cand fiecare gest pe care il face ma face sa zambesc...

...nu stiu ce inseamna ca simt ca iti pot spune orice cu sufletul deschis fara frica de a ma judeca. nu stiu ce inseamna ca ma revolt atunci cand cineva ma raneste. Nu stiu ce inseamna cand imi veghezi somnul si ma trezesc amortita si tu imi spui "esti frumoasa".

...nu stiu ce inseamna ca imi place ca impartim totul. Nu stiu ce inseamna ca te sorb in fiecare clipa si fiecare clipa cu tine e atat de scurta, dar atat de intensa. Nu stiu ce inseamna ca atunci cand eu cad tu ma ridici, si o faci neconditionat si atat de frumos. Nu stiu ce inseamna ca fiecare zambet al tau imi umple inima de tine...

... intr-o zi mi-am dat seama ca ma trezesc gandinu-ma la tine. Mi s-a facut frica. Apoi, mi-am zis ca merit, ca meriti, ca mertiam. Si am continuat sa zambesc. De atunci ma gandesc mereu la tine!:)

Pastrez in minte fiecare clipa. Fiecare plimbare. Fiecare zi lunga. Fiecare ras nebun al tau cand iti spuneam ca nu pot sa dorm dezvelita si ca vreau sa ma invelesc, desi in casa erau 35 grade. Fiecare privire ghidusa si cautata printre oamenii ce erau intre noi. Fiecare moment in care ma tii de mana si sunt constienta de asta.

Te pastrez pe tine cu mine mereu si da, DEJA IMI E DOR DE TINE.

PS. Clipele noastre nu sunt amintiri, ele sunt aici, te astepta, pentru ca ele ne fac sa traim atat de frumos...

Oameni care nu sunt "Varza"

2011-08-02T14:19:00.008+03:00

Sambata seara am iesit in eVarza. O terasa, pub, habar nu am ce e , foarte tare. Muzica buna, atmosfera ok si plus de asta...am cunoscut niste oameni tari. Genul ala de oameni pe care ii intalnesti prima data si din prima clipa simti ca sunteti pe aceiasi lungime de unda. Mi-a placut mult de ei, si sper din suflet sa mai repetam exeprienta. :), desi deocamdata eu sun non-reeditoare...deocamdata:D

EL nu avea chef de poze, asa ca aparatul a fost "manuit de mine si au iesit urmatoarele franturi:

Am invatat...(leapsa)

2011-08-01T12:37:00.007+03:00

Sunt restanta la lepse. Cred ca nici nu le mai tin minte, dar acum cateva minute mi-am adus aminte ca Bianca (www.bialog.ro) mi-a pasat cu ceva vreme in urma leapsa asta care presupune sa spun ce am invatat.

Nu stiu daca are relevanta sau nu, dar am invatat ca:

- lucrurile complicate devin si mai complicate daca stam calare pe ele

- am invatat ca oamenii nu sunt buni, desi da, inca mai cred in ei. Nu o sa inteleg niciodata cum azi bei din aceiasi cana cu mine si maine spui niste chestii care ma fac sa cred ca le-ai gandit din prima clipa despre mine, dar ai fost prea falsa ca sa mi le poti spune in fata.

- am invatat ca eu sunt cea mai importanta. Ca echilibrul meu conteaza cel mai mult, desi echilibrul meu poate lua forma frustrarii celor din jurul meu. Echilibrul meu consta in a fi independenta, a in a nu depinde de nimeni, in a nu-mi ignora visele si dorintele, in a-mi hrani pasiunile...

- am invatat iar si iar ca sunt atat de prinsa in ideea de a nu-mi pasa de ce zic altii despre mine, incat si daca 4 oameni imi zic ca nu sunt cum trebuie, eu raman la fel. Nu sunt cum trebuie din perspectiva lor, dar sunt cum trebuie in conformitate cu personalitatea mea, cu visele mele, cu responsabilitatile pe care le am.

- am invatat ca nu e ok sa demolezi ideile unui om doar pt ca acel om nu gandeste, simte, sau traieste ca si tine.

- am invatat ca familia mea e cea mai importanta pentru mine.

- am invatat sa ma iert, sa ma iubesc, sa ma accept, sa-mi accept greselile si traumele. Am invatat sa vorbesc despre ele, sa ii ascult pe oamenii care au ceva de spus cu privire la mine, doar daca acel ceva spus e spus cu intentii bune, nu doar asa ca cineva simte nevoia sa spuna o parere...

- am invatat sa iert din toata inima, dar niciodata nu pot trece peste faptul ca cineva ma umileste. In momentul in care m-ai umilit tot ce s-a intamplat intre noi se strege.

- am invatat sa cer respect si sa respect

- am invatat sa-mi accept limitele si sa meg mai departe cu mine insami

- am invatat in ultima perioada ca prezentul e cel mai important. Ca maine nu stiu daca o sa mai vina, si ce mai conteaza daca ieri m-am gandit la azi?!

- am invatat ca iubirea presupune comunicare, incredere, sinceritate si respect

- am invatat ca fiecare esec scoate din mine putere, ambitie si vointa

- am invatat sa iubesc viata

- am invatat sa ignor lucuile neimportante.

- am invatat sa nu ma mai agit pentu chestii marunte

- am invatat ca cel mai mult oamenilor le este frica de ei insisi, le este frica sa stea de vorba cu ei, sa si asculte nevoile, frustrarile si durerea...

- am invatat sa renunt la oamenii care nu-mi fac bine, si crede-ma e bine sa renunti la ei, pentru ca ei te pot trage mult in jos din punct de vedere psihic...

- am invatat ca o nooapte cu amintiri nu e cea in care bei pana nu mai stii de tine, e cea ca in care pleci multumit ca ai auzit povesti si ai invatat din ele...

***Mi-ar placea ca leapsa sa o preia Terra si Iulia Vasvari!

Taceri(17)

2011-07-26T06:13:00.001+03:00

*pt. ca m-am oprit aici dintr-o lista de melodii, si i-am dat repeat de cateva ori!

O clipa

2011-07-20T00:20:00.004+03:00

Azi mergeam in acelasi autobus. Purtam aceiasi geanta. Trupul era dogorit de soare. Partile neacoprite ale trupului meu oboseau repede in fata soarelui. Ma irita lumea. Ma iritam eu pe mine insami! Ciudata sunt! Nu aveam chef de 9 ore in picioare. Ma enerva cumplit gandul ca trebuie sa am rabdare si trebuie sa ascult oameni care imi spun zilnic aceleasi chestii. ... Priveam mana soferului. O mana mare si butucanoasa. Inegrita de soare. Transpirata si parca mecanizata... Apoi ii studiam chipul soferului. Un barbat inalbit de ani, obosit, suparat si extrem de atent. Trupul grasun si batran pe alocuri, era nemiscat. Aveam senzatia ca doar mainile si ochii i se misca?! Apoi... Imi amintesc mana ta care conduce. Atat de aproape de mine. Imi amintesc zambind cum dintotdeuana m-au atras barbatii cu maini frumoase. Nu m-a atras niciodata nimic la un barbat decat mainile! Ai maini frumoase. Nu stiu daca ti-am spus asta... A pornit totul ciudat. Neasteptat de ciudat. Cu cateva zile inainte sa apari ma gandeam ca lumea e ciudata, ca eu sunt ciudata, ca nu sunt facuta pentru a corela cu un barbat. Ca barbatii sunt mult prea egoisti pentru a intelege ca eu nu functionez decat dupa legi nescrise... Apari. Vorbesti. Vorbesc. Ma asculti. De unde esti om al luminii, al linistii...? Observ mainile tale. Imi plac. Imi placi tu cu totul. ... Azi ma dezbrac de haine in fata ta. Ma descotoresc de multele toale ce anotimpurile le-a pus pe mine si le purtam ... ma impovarau! Parca e vara si parca simt nevoia sa traiesc in maoiu. Multumesc ca mi iei toalele groase de pe suflet...ca ma asculti si ca ma faci sa-mi fie dor de tine!:)

Picior rupt, picior vindecat!?!

2011-07-14T21:55:00.002+03:00

Ca am fost un copil nazdravan, probabl ati aflat deja, evident tot de la mine. Ca pe trup am diverse semne, urme, cicatrici si alte cele de la nebuniile pe care le faceam in copilarie nu mai e o noutate. Bicicleta nu a fost prietena mea ca sa zic asa, sau eu mereu cascam gura aiurea si prindeam ori vreo groapa, ori ma speria vreun clacson insistent de masina...

Dar sa-ti rupi piciorul cazand din pat??? Vorba lui Ionut "numai tie ti se putea inampla!":D:D:D

Dupa vreo 12 ore de dureri infernale. Cu un picior vanat si umflat, ma hotarasc sa plec la urgente. Presupun ca am avut un noroc nebun ca nu erau foarte multi oameni si ca o asistenta m-a intrebat repede de ce am venit. Ii spun. Plec la radiografie de la urgenta. Acolo, probabil un stimat domn doctor dormea sau facea orice altceva, pentru ca a parut ingrozitor de suparat si enervat de faptul ca tocmai eu i-am batut insistent in usa. M-a enervat teribil. I-am zis ca ma doare piciorul, ca de la urgente m-au trimis la dumnealui sa-mi faca film. La care el: "tu vrei sa-mi spui ca te doare piciorul, ca nu poti merge ca e putin umflat. Nici macar nu e rana. Si la ora asta vrei radiografie?" M-a enervat. Eram mult prea stresata ca sa ma cert cu el. Am senzatia ca drept razbunare ca l-am trezit din somnul lui de frumusete, m-a dus intr-o sala de asa zise radiografii cu o masa inalta de vreun 1,45cm, in conditiile in care eu am cu 12 cm mai mult decat inaltimea mesei. Trebuia sa ma urc pe acea masa singura, fara a beneficia de vreo scarita, vreun suport ceva. Si el, idiotul nu facea decat sa-si bata joc de mine si sa comenteze... Eram plina de spume, dar ma durea atat de tare incat nu aveam puterea sa ma iau in gura cu el!

Pe masa respectiva unde incerca sa faca un film, pe care nu reusea sa-l finalizeze, si ma tot punea sa misc piciorul, sau sa-l indrept, desi el nu intelegea ca eu nu pot sa misc piciorul, sau sa-l indrept pt ca ma durea si era foarte umflat. Si-a dat seama tarziu ca de fapt are nevoie de un alt aparat, masa sau cum se numeste chestia aia. Si ca de fapt piciorul meu nu e asa simplu cum parea el, cand era trezit din somn. Si-a cerut scuze si apoi s-a purtat frumos cu mine, dar deja ma enervase, putea sa ma ia in brate ca oricum eram pornita pe el...si tot am avut eu grija la plecare sa ii dau peste nas ca s-a purtat ca naiba cu mine!

Radiografia finala aduce si rezultatul: degetul mare rupt in forma de litera T si sfarmat pe exterior plus fractura dubla a labei piciorului stang.

Asta preupune ca nu trebuie sa merg, sa-l misc.

De fapt eu nici nu puteam calca.

Reteta si concediu 3 saptamani.

Nu-mi venea sa cred. Ma revolta situatia. Nu imi imaginam cum as putea rezista inchisa in casa.

Am rezistat doar doua saptamani, am inceput sa merg schiopatand. Dureri erau mai mereu.

Apoi am mers la munca...

Ce se intampla acum: ma doare, dar nu mai schiopatez decat vag si decat atunci cand obosesc. Degetul respectiv e mai mare decat inainte.

Ce m-a invatat:

- ca vazand oamenii la cabinetul de la medicul ortoped cu dureri si mult mai multe complicatii decat mine, eram fericita ca am avut doar atat

- ca dincolo de toate, sa fii pe picioarele tale si la propriu si la figurat e cel mai bine

- ca de sanatatea ta trebuie sa ai grija

- ca Romania e moarta in ceea ce priveste sistemul sanitar

- ca oamenii sunt irascibili si atunci cand cineva sufera mai mult decat tine ( de exemplu stateam la rand la usa doctorului si apare un domn care prin pansament foarte gros sangera la un picior si s-au gasit cateva tampite sa urle si sa tipe ca trebuie respectat randul)

- ca imi e greu sa nu muncesc

- ca trebuie sa-mi consum cumva energia...:))

Partea proasta: m-am ingrasat 5kg:(

Azi. Merg. Muncesc. Ma bucur.

Fiecare experienta te imbogateste!:)

SA FITI SANATOSI SI SA TRAITI FRUMOS!:)

Vanzatorul de trecuturi - Jose Eduardo Agualusa

2011-07-12T10:12:00.002+03:00

E o carte care statea de cateva saptamani pe raftul obosit al bibliotecii. M-a suprins. Mi-a placut. si m-a facut sa ma intreb, cum ar fi aratat trecutul meu prin ochii lui Felix Ventura?

Felix Ventura este personajul principal al cartii. Are o meserie neobisnuita. Vinde trecut oamenilor. Nu oricarui om, ci oamenilor importanti ai unei societati!

Toata cartea m-am intrebat de ce oamenii vor alte trecuturi? De ce merg la Felix pentru a-si reface trecutul, pentru a-si schimba stramosii in persoane importante si oglinzi ale societatii de demult apuse?

Nu am aflat din carte de ce oamenii isi doreau alt trecut, dar autorul evidentiaza extrem de bine cum Felix era un vanzator al trecutului foarte bun, pentru ca le oferea oamenilor stramosi faimosi, interesanti, care intr-un fel sau altul ascudeau lacuna unui statut social nu tocmai bun pentru persoana in cauza.

Felix este discret cu fiecare individ, dar si cu fiecare trecut al fiecarui individ. Discretia este perturbata de o soparla, forma reincarnata a unui barbat. Elementul soparlei nu fura din realismul romanului, dimpotriva aveam senzatia ca il face pe Felix mult mai atent si analizeaza mult mai bine trecutul oamenilor care veneau la el!

A aparut apoi intrebarea cine este sau cine a fost Felix? Am aflat ca fost supravietuitorul unei colonii portugheze din Angola. Cunoaste trecutul dramatic al Angolei. Cand Felix isi aminteste scene traumatizante din istoria Angolei, apare singura prezenta feminina a cartii, Angela Lucia, fotoreporter de razboi.

Angela este singurul personaj care il umanizeaza pe Felix. Il ajuta pe Felix sa-si construiasca "Angola de demult" prin imagini dureroase, cu mesaj profund.

De fapt atat Felix cat si "clientii" lui fug de trecut pentru ca traiesc intr-o lume plina de angoase, de minciuna, de reguli care nu fac ordine, etc.

As spune ca Felix reprezinta un personaj dual pentru ca atunci cand nu formeaza trecuturi, se scufunda intr-o iubire, imaginata sau nu, cu Angela Lucia, singura femeie, pe care sustine ca o poate iubi!

Felix cat si celelalte persoanje prin cautarea sau cumpararea unui trecut glorios fug de realitatea apasatoare. Se adancesc in evenimente iluzorii si total neadevarate!

Spre final trecutul este un substitut al realitatii, care il face pe Felix sa afirme: " Memoria noastra se hraneste, in buna parte, cu ceea ce altii isi aduc aminte despre noi. Avem tendinta de a ne reaminti, de parca amintirile noastre ar fi straine - ba chiar imaginare."

...

2011-07-09T08:04:00.004+03:00

Sens, liniste, impacare, acceptare. ECHILIBRU!

Iubirea in forma fizica

2011-07-06T12:10:00.005+03:00

Exista cateva cupluri in viata mea care isi traiesc povestea de dragoste intr-un mod absolut genial!

Unul dintre cuplurile respective il formeaza ei:

Demult...

2011-07-04T09:54:00.003+03:00

...prin pozele astea incepea pasiunea mea pt fotografie...acumk vreo 4 ani!

Le faceam cu un telefon mobil si eram mandra de ele:))

Taceri (15)

2011-07-01T12:06:00.001+03:00

Nora 2

2011-06-30T09:49:00.003+03:00

Nora se sperie uneori de lumea din jurul ei. Isi da seama ca nu o mai leaga amintirile de altadata de locurile pe unde isi plimbase trupul si sufletul. Era ceva obositor si parca prea mult pentru ea!

Se adanceste mult in lucurile din camera ei. Nu iese. Nu socializeaza. E rupta de tot!

...

Deschide jurnalul cu coperti de un galben bolnav si scrie:

"Am senzatia ca viata ia forme diferite in functie de om. In acelasi timp simt ca mi-as dori sa fac anumite lucruri, dar nu am putere. Constat subit ca singuratatea e cea mai grea boala!

...cred ca de fapt iubirea e doar o iluzie. Daca e asa, atunci de ce totusi eu in adancul sufletului meu, inca mai cred in ea? Cred ca o sa vina, o sa-mi schimbe viata, deciziile si o sa fiu fericita?

Stiu ca timpul creeaza oameni. De ce oamenii nu se pot creea unii pe altii? De ce unii oameni lasa atat de multa suferinta in jurul lor?

Oare doar noi, femeile incurcam iubirea? O intelegem gresit?

Ma scufund adesea in fotoliul meu clipe in sir. Nu stiu ce se intampla in acele clipe. Eu ies din corpul meu, din mintea mea, din trairile mele?!!

Si in acelasi timp mii de ganduri mi se plimba prin mintea-mi obosita!

Mi-as dori sa fiu Nora din inceputuri. Cea care nu credea in nimic, stia ce vrea si ce cauta?"

Ofteaza! Ii scrie Mariei, prietenei ei din copilarie. Stie ca Maria ii raspunde mereu la ceea ce ii scrie!

Are nevoie sa vorbeasca cu cineva... jurnalul nu ii raspunde la intrebari si ganduri!

...va urma...

Prima parte aici:

http://monicaolteanu.blogspot.com/2010/10/nora.html

Alta lume...

2011-06-26T14:41:00.003+03:00

Printre dealuri. printre nori uneori sta inaltata biserica. Pentru mine calda, e lina, e aducatoare de amintiri, e poate uneori aducatoare de dureri... Cand merg acasa nu pot sa nu merg acolo. Sunt bunicii mei, Silviu si Iulia, pe care simt nevoia sa ii vizitez cand dau pe acasa. Unoeri imi e dor de ei. Uneori cred ca Silviu ar fi devenit sotul meu. Uneori cred ca daca Iulia nu ar fi plecat, azi Sebi sau Cristian nu ar fi existat! Uneori in satul meu e o alta lume! O lume apusa demult, dar mereu vesnica in sufletul meu!

1 an

2011-06-24T14:59:00.004+03:00

24 iunie 2010 24 iunie 2011 Povestea: http://monicaolteanu.blogspot.com/2010/06/care-mai-e-viata-mea-si-satisfacerea.html

Cateva...

2011-06-22T19:24:00.005+03:00

E cald. Simt ca timpul fuge haotic. Uneori ma speria chestia asta! Invat. Citesc. Vreau afara. Am fost azi la doctor. Credeam ca pot merge. Visam sa merg fara nicio problema. De fapt nu e asa. Ma doare piciorul.Schiopatez. Obosesc repede si ma enerveaza ca doctorul e pesimimst in ceea ce priveste piciorul meu pentru ca nu stau in pat, dar nu pot. Eu sunt optimista. Cred ca saptamana viitoare o sa pot merge normal si mi ales nu o sa ma mai doara! Si daaa, absurd, ciudat, neasteptata - mi-e dor sa merg la munca! Am fost acasa. Cateva franturi:

Taceri(14)

2011-06-20T18:56:00.003+03:00

Sting - un englez genial (Bucuresti - 6 iunie 2011)

Sexul nu inlocuieste totul

2011-06-19T00:20:00.003+03:00

Dintotdeauna s-a stiut despre femei ca sunt nehotarate, ca nu stiu pe ce lume traiesc, ca te cicalesc, ca sunt varza. Ca azi iti spun o chestie si maine se contrazic. Ca azi vor la teatru, maine vor la cinema?! In toate din cele de mai sus ne regasim uneori, pentru ca daca nu ne-am regasi nu am mai fi femei...?! Barbatii mereu ne judeca sau se plang de noi. Tot ei cred ca daca fac sex, totul e de ajuns. Barbatii nu inteleg ca femeile au nevoie de protectie, de mangaieri, de flori, afectiune si apoi de sex. M-am gandit in seara asta si mi-am dat seama ca eu as renunta la sex pentru protectie, flori si afectiune. Ador o imbratisare si un sarut pe frunte, nu pentru ca as fi frigida, ci pentru ca sexul nu inlocuieste totul asa cum cred barbatii!?!!! Pe toate femeile pe care eu le-am intrebat ce inseamna fericirea mi-au spus: protectie, afectiune, zambet, liniste, echilibru. Eu adaug intrebator: siiii sexul??? "Nu neaparat. Daca ar fi impreuna cu toate celelalte ar fi ok, daca nu e, nu e!" Barbatii uita exact lucrul cel mai important - sexul nu inlocuieste totul. Sexul e doar sex. O femeie face distinctia intre a face sex si a fi tinuta in brate, a fi ascultata sau apreciata! Cred ca sexul e banal. Toata lumea stie sa faca sex. Pana si copiii o incearca. Daca ar fi complicat si ar starni frica atunci nu s-ar mai intampla. Daca toata lumea face o chestie, atunci inseamna ca e simplu. Cati oameni se intreaba daca sexul inseamna sa te simti bine? Extrem de putini! De ce barbatii cred ca sexul inlocuieste totul? Pentru ca se simt virili? Pentru ca se simt siguri pe ce stiu sa faca? Daca ar fi asa, atunci de ce primele intrebari dupa o partida de sex cu o tipa noua sunt: "Cum am fost?", "E ok?"...??? Apare situatia cand cineva e inselat. Prima intrebare a barbatului este: "Are p**** mai mare decat a mea?" . Femeile fac la fel: "O fi mai buna decat mine?" De parca omul ar insela doar pentru ca sexul este singura greseala ce dainuie in cupluri. Eu vin si adaug(scriu si cred): Uneori avem nevoie sa ne fie ascultate pana si intrebarile ce pareau nerostite. Sa ne fie intelese fricile. Sa ne fie stapanite frustrarile. Sa ne fie sterse lacrimile. Sa ne fie dezlegate limbile. Sa ne fie descatusate bratele. Sa ne fie inimile pline de intelegere. O privire blanda poate salva o lacrima. A mangaia nu e egal cu a excita. Sa ne fie mintile treze pentru a intelege ca celalat are cu totul alte experiente decat ceea ce am trait noi in viata noastra, astfel incat tot ce simte, traieste el e doar prin filtru a ceea ce a trait doar el. Traumele uneori schilodesc sufletul, asta nu inseamna neaparat ca sufletul e mort!...

Despre frumusete - altfel

2011-06-14T21:38:00.006+03:00

Eu cred ca totii ne nastem frumosi. Poate frumusetea sta in insasi goliciunea faptelor sau experientelor care urmeaza sa vina si care alcatuiesc involuntar ceea ce numim viata! Dincolo de esafodul credintei mele in frumusete sta faptul ca unii sunt sau mai degraba se lasa urati de viata! Ii infrunta viata! Imi doresc sa nu adopt un comportament agresiv, dar sunt constienta de faptul ca grija zilei de maine ne increteste fruntile. Ca salariile nici nu le luam ca si dispar, se evaporeaza! Ca mereu ramane o situatie pe care nu reusim sa o acoperim. Ca viata de azi apasa fara mila. Suntem tot mai constienti ca nu putem merge la supermarket sa cumparam un detergent minune care sa inalbeasca totul... nu exista numai "roz bombon", vorba Laurei. Dar, chiar si asa, nimeni nu ne ia dreptul la lupta. Nimeni nu ne ia dreptul la a lupta cu culoarea nebuna a deznadejdii care vrea subtil sa ne apese chipurile... Eu stiu un singur lucru. Ca suntem dependenti. Ca toti suntem dependenti de cel putin un lucru. Lucrul asta poate fi: internet, calculator, haine, creme, mancare, etc. Nu are rost sa insiruiesc liste de coperti lucioase, de ecrane, emisuni, reclame care ne "invata" cum sa aratam perfect. Atat eu ca si femeie, cat si tu ca si barbat. Oamenii isi vand "creatiile". Chiar daca aceste creatii consta in chicuri, nu scrie nicaieri ca "trebuie" sa le incercam, sa ne "imprietenim" cu ele, sa vrem sa fim ca femeile fara grad de comparatie ce defileaza pe scene aranjate frumos, sau care imbraca copertile lucioase ce ne pica pe ochi la fiecare coltisor de strada! Eu cred ca frumusetea nu se poate cumpara. Noi cumparam o frumuste fabricata. Frumusetea in starea ei pura, prima nu se poate compara cu frumusetea fabricata de bisturiu, clickuri(photoshop) sau chiciuri. Cred ca vinovate suntem si noi, nu doar "creatorii" de perfectiune. Vina noastra sta in insasi neincrederea cu care ne tratam. Cu neputinta de a cauta partile frumoase pe care le avem. Suntem vinovate ca asteptam sa se transforme ceva ce nu exista, ca nu ne axam pe noi, pe nevoile noastre persoanel si nici nu ne straduim sa cautam in noi ce lipseste... incercam mereu retete care ne se propun, ni se dau pe tava, desi nimeni nu garanteaza eficacitatea lor!!! Dincolo de cele scrise de mine in pasajul de mai sus stau cele care folosesc machiajul drept masca de zi, fondul de ten drept substanta care perfectioneaza peretii unei camere sau cele care inlouiesc parfumul sau deodorantul cu un incubator ce se numeste bucatarie! M-am intrebat de ce nu putem sa ne pozitionam undeva intre cele doua extreme. E atat de greu sa putem avea grija de noi fara sa ne balacim in cutia cu crema, sau in sticluta fermecata cu fond de ten. Stiu ca fiecare culoare de machiaj are o cutiuta draguta, dar nu cred ca o cutie e motivatia care ne determina sa ne mazgalim precum niste papusi de la teatrul de comedie pentru copii!?! Nu e atat de greu sa fii frumoasa. Dupa mine frumusetea consta intr-un tampon demachiant in fiecare seara. Intr-un par ingrijit. In haine colorate , asortate cu tenul fetei sau cu culoarea parului, dar cuvantul cel mai important aici este personlitatea. Nu incerca sa fii altcineva! Nu incerca sa devii cineva fals, doar pentru ca ti se impune. Frumusetea inseamna sa te ingrijesti, sa ai grija de tine, nu sa faci din tine o obsesie si sa rastalmacesti perfectiunea. Sa intelegi ca perfectiunea e doar un concept pe baza caruia s-au emis de-a lungul vremii o multime de supozitii...si atat! Personal, cred ca frumusetea e sincronizarea dintre aspectul interior si cel exterior. Din punctul meu de vedere axarea pe noi insine si pe dorintele proprii este cea mai importanta. Frumusetea sta in acel ceva care te face TU. Cine crezi ca mai vede un gat mic, daca el este impodoit cu o esarfa fina? Cine mai vede un nas stramb, daca ai buze frumoase colorate cu o culoare care atrage priviri? Cine mai vede solduri late cand alegi o fusta frumoase, sexi, dar care te avantajeaza? Cred ca problema e in gandirea noastra, si atat? Hai sa nu ne mai plangem. Putem mai mult decat un program de editat fotografii, nu credeti?

Am invatat...

2011-06-08T20:49:00.002+03:00

Bianca vrea sa stie ce am invatat de-a lungul timpului. Eu spun a nu prea stiu multe. Stiu putine lucruri, dar pe cele pe care le stiu, le stiu pentru ca am trait cu adevarat si pentru ca am trecut prin ele de la cap la coada! Am invatat ca timpul nu se va opri niciodata si ca deciziile luate nu mai pot fi schimbate, mai ales atunci cand deciziile luate privesc oamenii din viata mea! Am invatat sa nu mai acuz oamenii pentru ca unii actioneaza in conformitate cu durerile si trumele pe care le-au trait. Am invatat ca asa cum oamenii apar brusc in viata ta, la fel de brusc si dispar! Am invatat ca desi oamenii calca in picioare principiile mele, e frumos sa fiu puternica si sa nu le abandonez! Am invatat ca atunci cand un om te paraseste, singuratatea simtita in ficare osisor sufletesc te invata sa ii apreciezi pe oamenii pe care ii ai langa tine! Am invatat ca un zambet poate schimba o situatie! Am invatat ca sinceritatea iti poate slava viata! Am invatat ca iubirea adevarata exista, desi da, poate fi dureroasa! Am invatat sa traiesc cu toate esecurile, tristetile, piedicile si neputintele. Si va spun ca e mare lucru sa poti face asta! Am invatat ca e important ca seara cand pui capul pe perna sa fii impacat cu tine si cu cel de langa tine. Ranchiuna si tensiune nu doar iti fura somnul, dar iti fura evenimente... Am invatat sa cred in Dumnezeu, dar nu intr-un Dumnezeu plasmuit de mintile oamenilor, ci intr-un Dumnezeu al sufletului meu. Am invatat sa fiu omul care e deschis sa ajute, chiar daca ajutorul nu e recompensat, da am ajutat! Am invatat sa imi musc limba atunci cand sunt nervoasa pentru ca dupa 15 minute regret ce mi-a iesit pe gura. Am invatat sa comunic deschis despre ce nu imi convine si despre ce cred si vreau, fara sa ma simt acuzata sau neinteleasa. Am invatat sa accept sa fiu neinteleasa Am invatat sa nu mai rad sec si sa inteleg ca suferinta parte din oameni! Am invatat sa nu mai programez viata mea si sa las ca totul sa scrie, sa ma faca sa fiu EU. Am cautat sa descopar viata altcuiva si astfel am uitat de viata mea; am uitat ca ea trebuie traita si nu exstinsa! Am invatat sa-mi traiesc propria viata frumos, moral si sanatos. Am invatat ca banii nu pot cumpara linistea, zambetul si puterea de a spune DA sau NU atunci cand eu am anumite valori care nu corespund cu ale majoritatii. Am invatat sa nu te fac vinovat pe tine pentru ceea ce a gresit un om din trecut. Am invatat sa accept moartea ca pe ceva ciclic si sa profit de fiecare moment de aici; sa-l fac plin si bogat. Am invatat ca cel mai important este sa fii TU cu toate ce fac parte din tine...

Despre despartiri si alte cele...

2011-06-03T07:34:00.005+03:00

Eu urasc despartirile indiferent de natura lor! Nu-mi place cand ma intalnesc cu prietenele mele undeva si peste cateva ore trebuie sa plece fiecare la ea in barlog. Urasc momentul cand plec de acasa si ma despart de ai mei nu stiu pentru cat timp (acum sunt deja 6 luni). Mi- foarte greu cand ma urc in masina si mama ramane dincolo de usi; desi e extraordinar gestul mereu se finalizeaza cu un moment scurt de tristete... Ma despart greu e locuri sau obiecte. Ma despart greu emotional si afectiv... Ma despart greu dimineata cand EL pleaca la munca inaintea mea. Si desi semiadormita tot imi este greu si ma enerveaza ca eu am senzatia ca dimineata liftul urca mai repede decat atunci cand il astept eu... Astea sunt cele cateva momente cand mie imi este greu sa ma despart. Cand nu pot sa renunt asa usor si as vrea sa faca parte din categoria "astea mai bine nu in viata". De cealalta parte a acestor despartiri sau semifespartiri stau frumos si elegant despartile de care la un moment dat sau altul avem parte fiecare dintre noi. Atunci cand suntem parasiti. Am trecut prin chestia asta si da, recunosc ca pentru mine nu a fost usor si simplu. Dar oricat de greu mi-ar fi fost niciodata nu am clacat, niciodata nu am renuntat la tot doar pentru simplu sau complicatul fapt ca un barbat a plecat. Nu stiu daca in despartile de care am avut parte m-a deranjat faptul ca m-a parasit sau m-a deranjat enorm faptul ca nu a spus de ce o face. Aaaa, sau ba da a spus. Ultimul raspuns la intrebarea "de ce?" pusa de mine a fost: "Esti exemplara. Nu am ce sa-ti reprosez, dar.." , dar esti prea las ca sa fii barbat cu adevarat. Eu de fiecare data cand am parasit sau m-am despartit de vreun baiat am fost clara si concisa. Ma despart pentru ca eu cred si simt asta... Imi argumentam deciziile si incercam sa fac totul mai usor, dar nu cu mila ci cu bun simt si sinceritate, Fapt pentru care azi ma simt impacata cu mine in ceea ce priveste oamenii cu care nu ma sincronizam. In schimb in ceea ce priveste despartile prin care am trecut, cliseul a fost acelasi. Nimeni nu are ce sa-mi reproseze (de fapt cred ca nu aveau curajul sa o faca, pentru ca eu sunt foarte constienta de cat de dificila sunt) dar se despartea toata lumea de mine. La mine nu tin explicatiile gen: "esti prea buna pentru mine", "eu sunt un cretin si tu nu ma meriti", "mi-am dat seama ca nu ma simt pregatit sa am o relatie" (niciodata nu o sa inteleg cum de iti dai seama ca nu esti pregatit sa ai o relatie decat dupa cateva luni bune, sau un an?!) "esti prea ok ca sa fii inselata":)) Astea sunt doar cateva dintre explicatiile care mi-au fost auzite de catre urechile mele atente:D Merg pe principiul: desparte-te de mine, paraseste-ma, dar fa acest lucru intr-un mod destept si elegant. Spune-mi clar in fata de ce alegi asta. Fa-o cu sinceritate si mai ales cu bun simt. Urasc sa ii fie cuiva mila de mine, de asta oricat de schilodit imi era sufletul de suferinta nu m-am dus inapoi sa cer explicatii. Am luptat pana cand am simtit ca pot, am cerut explicatii pana cand o urma din mine si din ce simteam ma faceau sa mai cred si sa mai sper ca poate, poate... Am constatat de-a lungul timpul ca oamenii mint frumos. Ca iti pot spune tie si altor persoane exact acelasi texte. Azi "nu vreau sa te pierd", maine il vezi in pasi de plimbare agonica cu o blonda. Unde ii sunt princiipile, valorile, alegeriile. Pot eu sa cred ca omul asta stie pe ce lume traieste, ce vrea sau in ce mod vrea? Eu am invatat in timp ca indiferent de gradul de atasament, indiferent de oisnuinta, de conflicte, de discutii cpntradictorii e greu sa te desparti. Cel putin pentru mine a fost! Eu si azi spun ca fiecare baiat cu care am fost a fost ok pana la un punct. Dincolo de acest punct e doar problema mea si a lui ce s-a intamplat. Nu sunt genul sa il incriminez, sa ii pun vorbe in gura, sa il denigrez in fata lumii, nu sunt genul care sa ma duc la el la munca sa controlez, sa o caut pe cealalta care "mi l-a luat". Nu. Sunt genul care in momentul cand simt ca nu mai e nicio sansa si nu ma mai vrea imi vad de ale mele ca si pana cand eram cum el. Niciodata viata si visele mele nu se vor opri din cauza unui barbat, chiar daca acel barbat m-a facut sa simt ce nu m-a facut sa simt nimeni pana la el! Am invatat ca asa cum pentru o relatie e nevoie de doi oameni, pentru o despartire e nevoie tot de doi oameni. Sintagma "Traieste clipa" a devenit un cliseu. Un determinat care nu mai determina nimic pentru ca traim cu regrete, pentru ca traim din trecut, pentru ca mereu facem comparatii, pentru ca mereu ne gandim cum ar fi fost daca,.., pentru ca inca mai avem "de ce-uri" care oricum nu mai au nicio relevanta, pentru ca ne legam de oameni ca si cum ei nu ar pleca niciodata, dar...am invatat ca asa cum un om, un EL apare bursc in viata ta la fel de brusc si dispare!!! Asta e purul adevar! ... si totul tine de sincronul dintre doi oameni, de chimie, idealuri si vise..., aaaaa daaaa si de fluturasii din stomac!!!

Copilului din tine cu zambet

2011-06-01T11:00:00.000+03:00

Micul Print

Micul Print al lui Antoine de Saint Exupery a fost, este si va ramane cartea care m-a invatat foarte multe.....una dintre cartile mele de capatai..... Am descoperit-o foarte tarziu, abia in clasa a 11-a, dar pe cat de "mare" eram pe atat de mult m-a facut sa mai copilaresc putin si sa imi dau seama ca multe lucruri se schimba doar atunci cand noi le dam voie.... Imi aduc aminte de acel om-copil, care este Micul Print, pe care l-am citit de 10 ori cred si mereu imi mai da cate un sfat si imi mai arata ca ceva nu e in regula in modul meu de a gandi.... Uneori ma intreb daca am ajuns si eu un "om mare" asa cum spune Exupery, pe care dorinta de a avaea o cariera il ruineaza!? Alteori ma surprind privind la stele si gasind una mai stralucitoare si ma gandesc ca poate fi steaua Micului Print. Si atunci nu pot sa nu ma intreb:oare ce mai face floarea printisorului? Oare e la fel de plina de sine si mandra de cei trei spini ai sai? Am invatat eu oare, ceea ce floarea stia inca de pe atunci?!"trebuie sa rabd doua- trei omizi daca vreau sa vad fluturii" sau ceea ce Micul Print a priceput: " N-am fost in stare sa pricep pe atunci.Ttrebuia sa o judec dupa fapte nu dupa vorbe."[...] " Trebuia ca dincolo de bietele ei siretlicuri sa ii presimt duiosia, Florile sunt atat de ciudate!Dar eram prea tanar ca sa stiu cum s-o iubesc." Apoi gradina cea mare plina de flori, asemeni florii Micului Print....E atat de adevarat ca "ochii nu pot patrunde miezul lucrurilor" si ca "limpede nu vezi decat cu inima".....Apoi Micul Print m-a invatat ca "nu se poate trai fara culoare, poezie si dragoste"....atat de mic si totusi atat de intelept!...Si nu in ultimul rand, vulpea si ritualurile ei, responsabilitatea fata de ceilalti si faptul ca "nu cunoastem decat ceea ce imblanzim".. Si oamenii "care nu se stie niciodata unde ii poti gasi. Ii poarta vantul. Ei nu au radacini si asta ii stajeneste mult." ....am invatat atatea de la tine Mic Print.....!!! Copilul din mine este inca acolo, cuminte, asteapta...Odata va sosi ziua in care voi pieri singura intr-un pustiu si atunci stiu ca se va apropia tiptil de mine si ca nu ii voi simti prezenta pana cand respiratia lui nu va atinge usor maneca mea. Atunci pe o foaie alba creionul meu va desena...ceva... nu stiu ce...nu am desenat niciodata serpi boua care au inghitit un elefant....atunci, demult desenam, casute, pisici si copii.....ceea ce stiu e ca o voi face destul de incet,. cat mai incet posibil pentru a-l tine cat mai mult timp....

Oameni plamaditi bine

2011-05-29T09:46:00.004+03:00

NU am timp pt a finaliza o postare noua, desi sunt incepute cateva recenzii si cateva ganduri. Timpul nu m-a lasat, asa ca am tot umblat pe la altii timp indelungat si am ajuns la concluzia ca sunt plamaditi sau ca s-au plamadit bine si asta m-a facut sa postez cateodata macar despre ei! Va invit sa mergeti prin albumul de calatorie al Biancai Catalin ne aata un trandafir genial si ne spune o poveste inteleapta! Iulia ne ajuta sa descoperim niste baieti buni care ne ofera portii nelimitate de rock care transmite si te unge pe suflet! Sa aveti duminica fumoasa! Am fugit la munci...

Surprize , emotii si 23 de ani

2011-05-27T09:32:00.006+03:00

Sunt un om care gandeste mereu. Da, muuuult si nu intotdeauna bine. Mi se spune, adesea: "gaaataaa, ce-o fi o fi, nu mai gandi atat!". Gandesc pentru ca asta e cumva forma suflatului si in iaurt, asta dupa ce m-am ars cu ciorba care era de fapt modul de a face doar ce simt!

O aud pe Raluca care imi zice "lasa-ti mintea goala. Sa vezi ce tare e!" si apoi ma vad pe mine care se uita ciudat la ea si spune; ca sa ce? sa mi iasa iar cucuie? :D

Mi-am dat seama ca sunt norocoasa. Ca am niste prieteni absolut minunati. Sunt putini, dar sunt buni, dar buni, frate. Iar eu sunt o persoana, nu dificila, ci extrem de dificila. Pentru cei care credeti in zodii sau in alte chestii de genul asta, analizati o combinatie ciudata intre taur si gemeni. Ce putea fi mai prost!:)):)), dar ma simt bine asa cum sunt!

Duminica am facut 23 de ani. Au facut torturi. M-am chinuit mai mult de 30 de ore sa nu deschid frigiderul. Nu aveti idee cat de greu a fost. Frigiderul ala ma chema, ma striga, ma implora, daaar nu l-am deschis si sunt mandra de asta!:) Si au fost doua torturi absolut delicioase!

Tot ei nu au uitat ca sunt topita dupa flori si ca imi plac cartile!:)

Duminica la munca au stiut sa faca totul atat de fumos incat sa am un buchet de trandafiri minunat. Si totul a fost ingradit de o gluma proasta care a stranit multe frici si ganduri pana ce am avut florile in mana... dar a fost geniala. Dovada ca sunt aiurita, dusa cu pluta, comentez tot timpul ce nu-mi convine cu voce tare, si asta nu neaparat e rau!:)), daca managerii si olegii mi-au dat flori:))

Surprizele s-au tinut lant. M-am simtit ca un copil prost si toti parca cerseau reactii din partea mea, iar eu eram tot mai uimita!

Uimirea a fost si mai mare cand Vali, managera de la munca, mi-a trimis un cadou. Nu ma asteptam sub nicio forma, si a fost un cadou pe masura. Un ceas superb!:)

Cata si Rox care au umplut toata seara si care m-au bucurat cel mai mult ca au venit!:):X

A fost o seara pe cinste. O noapte finalizata in leganele si pe topoganele ude de ploaie din parc. Finalizata cu somnul de prunc al Iuliei si al lui Marius.

Cu politia la usa, care mi-a zis ca sunt mai frumoasa decat in buletin. :))

Cu multe mesaje de acasa, de la prietena mea cea mai buna. Dar dincolo de toate ceea ce mi-a ridicat parul si mi-a facut pielea gaina a fost: "La multi ani. Si iti multumesc ca imi dai ocazia sa am un copill ca tine!" :)

A trecut subit de repede...

2011-05-21T10:19:00.002+03:00

A trecut subit de repede. Nu ma intreba cand si unde s-a dus ca nu stiu ce sa-ti explic sau sa nu-ti explic, dar cert e ca s-a dus si ma aflu in fata monitorului si scriind acum constat cat de repede s-a dus. Tulburator de repede! Ce s-a intamplat printre franturi de viata? Am zambit, am ras, am parasit si am fost parasita. M-am indragostit nebuneste si continui sa cred in iubire, desi stiu ca suna idealist si ireal, dar lasa-ma sa cred... lasa-ma sa ma mint ca exista si ca e frumoasa, dureros de frumoasa uneori! Am cunoscut oameni care au ramas in acel "ceva" din tine care se cheama suflet. Am zambit si mi-am facut prieteni noi, dar la fel ca si data trecuta repetam fraza si procesul numararii pe degete. Dar ma bucur ca e asa... pt ca stiu ca sunt langa mine! Imi dau seama in fiecare zi ca sunt fericita si ma bucur enorm ca sunt sanatoasa. Ca nu ma influenteaza parerea nimanui si ca reusesc, desi uneori viata mea pare haotica si ca ma depaseste, reusesc sa raman eu, si asta e vital pentru mine! Mi-am luat licenta si am descoperit ca vreau sa fiu teraput. Ca imi plac oamenii chiar si ingraditi de traume si temeri! Ca invat in fiecare zi ca oamenii apar brusc in viata ta, dar si dispar la fel de brusc, si asta nu poate decat sa ma faca sa stiu ca prin fiecare coltisor din tara asta si putin din Europa este o legatura din mine, legatura infaptuita de mama:) si ca niciodata nu o sa fiu singura! Invat in fiecare zi sa sfidez viata cu zambete si sa constat ca ea se da cumva dupa mine, sau cel putin stie sa ma minta, dar e placuta senzatia! Am devenit om mare. E al naibii de greu, dar m-a maturizat extrem de frumos si imi place ce a iesit din faptul ca am ales sa-mi iau viata in mainile mele fara a mai fi dependenta de ai mei in vreun fel, decat cel afectiv. Dar afectiv imi place:P Am ramas la fel de directa, de acida, de irascibila uneori si de intepatoare! Izgonesc prostia de langa mine si imi vad de drumul meu indiferent de comentariile lui x sau y... Am invatat ca e important sa fii centrat pe problemele cu adevarat importante, nu sa-ti irosesti energia sau viata pentru niste prostii care suna bine avand eticheta de principii! Mi-e dor de mei. S-a instalat de ceva vreme asta, dar peste 3 saptamani plec acasa!:) ...si a trecut subit de repede... ...fac 23 de ani!

Taceri (14)

2011-05-20T08:49:00.000+03:00

Gand 3

2011-05-14T20:04:00.001+03:00

Oamenii apar pentru a ne salva si a ne cicatriza ranile!!!

Coautor

2011-05-04T08:17:00.003+03:00

In casa asta unde stam era un fel de haos. Nimic nu avea loc si nu existau reguli. Intr-o zi, se muta aici Monica. S-a apucat sa faca curat. Cred ca daca mobila se putea bagala masina de spalat pe ea nu o putea opri nimeni si nimic sa faca asta!:)) Evident eu eram parte din "familie". Cand eram doar cu Ada mi se permitea orice. Nu tipa nimeni la mine. Faceam ce vroiam. Ma urcam unde vroiam. Imi era doar greu ca stateam foarte mult singura... Acum, de vreo luna exista o "nebuna" care se cearta cu mine de zici ca eu inteleg tot ce zice ea. Tipa la mine. Imi cere explicatii. Incearca sa ma "educe". E adevarat ca nu prea ii iese, dar sa nu mai spuneti la nimeni!?! Nu ma lasa sa intru in camera ei, doar cand are ea momente de afectiune. O enerveaza blana mea lasata peste tot si o enerveaza teribil ca eu intru in calduri in perioada asta si scot zgomote pe care nu le mai suporta, dar asta nu tin de mine, stiti si voi, doar!Nu doarme destul, ii vine sa ma ia de gat, m-a trimis la motan, dar degeaba eu sun in calduri si atat, astept doar sa-mi treaca. Imi pare rau ca e cam chiuna in ultima vreme, ca nu doarme si ca ma uraste...dar...sunt doar in calduri! Nu ma intelegti gresit, dar uneori mai simt si eu nevoia sa schimb locul, atmosfera, totul chiar, asa ca din camera Adei sau bucatarie, mai evadez in camera Monicai. Ma pun frumos pe plapuma ei care miroase bine si stau asa... fara nicio grija. Alteori, Monica are momente de ingaduinta si ma lasa oriunde vreau. Intr-o noapte am dormit cu ea in pat, va vine sa credeti? Oricum, stiu ca asta nu o sa mai fie prea curand...:( Ma urc pe mobila. Ador sa ma plimb printre vazele minuscule pe care le colectioneaza. Sa ma uit la unele flori pe care le primeste! Cand se deschide usa sifonierului, ador sa ma tolanesc pe hainele ei curate si asezate frumos. E ca in rai! Am o satisfactie ciudata...placutaaa! Uneori ador cum se enerveaza. Cum urla, si cum pentru fiecare neregula din casa ma acuza pe mine:)) evident ea stiind ca eu nu am nicio vina... dar macar se descarca. Eu accept pentru ca stiu ca e greu cu oamenii mari... Daaaaar, de fapt Monica ma iubeste. Ma ia in brate. Ma pupa cand pleaca la munca si cand vine. Ii e dor de mine si uneori recunoaste asta. Iar eu stiu ca ea iubeste pisicile:X, dar e obsedata de ordine si curatenie. O deprima dezordinea... Si in fond si la urma uremei, haideti sa va zic ceva? Pe mine nimeni nu m-a iubit, exceptie facand Ada. Toata lumea zicea ca eu am o privire urata, ca sunt nervoasa si cam asa, cu o mutra de zgripturoaica, daaar cu Monica a fost altceva. M-a luat in brate din prima. A vorbit cu mine. S-a adaptat repede cu mine si e bine cand e singura acasa, sau cand are momente in care nu se simte bine, pentru ca atunci ma tine muuult in brate!:) Imi pune de mancare mereu in tavite, desi eu sunt o mofturoasa si nu manac mai nimic. Asta o scoate din sarite si deseori o auzi strigand prin casa: "nu ii mai dau nimic de acum inainte; daca e proasta pai asa o sa fiu si eu de acum inainte!":)):)) In rest viata mea in apartament, de cand a venit Monica e ok pentru ca nu lasa pe nimeni sa ma bata, sau loveasca. Ma apara mereu. Ma iubeste... De acum inainte eu o sa incerc sa va mai scriu. Sper ca azi am fost deschisa si sincera cu voi! V-am pupat! Cu drag, Mita

Taceri (14)

2011-05-03T16:11:00.001+03:00

Franturi...

2011-05-01T11:33:00.003+03:00

1. Care ar fi reacţia ta dacă te-ar înşela partenerul? Ar fi? A fost - am plecat. Cu ochii inlacrimati ma intrebam "de ce?", dar apoi am acceptat faptul ca mai mult nu poate!!! 2. Dacă ai un vis care ţi-ai dori să devină realitate, care e acela? Am multe vise. Ma hranesc cu ele si cred ca vor deveni indeplinite. Care sunt? Sunt visele mele! 3. Pe cine ai vrea să snopeşti în bătaie? Fizic nu am putere, dar verbal as avea de spus cateva chestii unor persoane! 4. Ce ai face cu un miliard de dolari? Stiu suna ciudaaatt. Dar mie imi e frica de bani multi. Daca e vorba de o astfel de suma, ar fi ideal sa fie si o persoana langa mine in care sa pot avea incredere totala ca ea sa poate gestiona banii! Dar ca si prima chestie care a aparut in mintea mea cand am citit intrebarea - as calatori! 5. Prietenul tău cel mai bun va rămâne întotdeauna prietenul tău cel mai bun? Poate DA, poate NU! 6. Ai fost vreodată îndrăgostită de două persoane în acelaşi timp? Da. Si a fost greu. Am renuntat la ambele! 7. Cât ai aştepta pe cineva pe care iubeşti cu adevărat? Habar nu am. Nu m-am gandit la asemena situatie. Eu vreau ca iubirea sa se infiripe acolo unde sunt doi si unde nu e nevoie de asteptare!:P 8. Dacă ai câştiga la loto, ţi-ai da demisia de la slujbă? Daca fac ceva ce imi place si e certitudinea viselor mele NU, daca as avea un job care ma stoarca de energie, vlaga, ma scarbeste atunci, categoric DA! 9. Cine e în topul celebrităţilor cu care, dacă ai avea ocazia, ai face “blăstămăţii”? Neaprat celebritate?:)) 10. Ce suge viaţa din tine? Capacitatea de a ma intoarce impotriva ei, sau a unor aspecte din ea! 11. Cum te vezi peste zece ani? Ma enerveaza genul asta de intrebari, gen interviu. In tenisi, in blugi, cu castile in urechi si cu o carte in geanta! 12. Care e cea mai mare frică/fobie a ta? E a mea. asa ca ramane A MEA, nu? 13. Ai prefera să fii bogată şi singură sau căsătorită dar săracă? As prefera sa traiesc modest si sa fiu multumita de mine! 14. Care e primul lucru pe care îl faci când te trezeşti? Il pup sau imi bag castile in urechi! 15. Ai da totul într-o relaţie? Da. 16. Cariera ta este vitală pentru tine? Nu vitala, dar importanta! 17. Ai ierta şi ai trece peste ceva, oricât de oribil ar fi acel lucru? Nu stiu. Iertarea presupune multe. Un lucru oribil presupune oameni, asa ca NU STIU! 18. Preferi să fii singură sau într-o relaţie? Intr-o relatie!

Taceri (13)

2011-04-29T22:33:00.001+03:00

...si e atat de pregnanta melodia asta!

Gand 2

2011-04-26T00:14:00.001+03:00

...daca un om nu te apreciaza si doar si-a demonstrat lui ca e incapabil, asta nu inseamna ca TU trebuie sa te identifici cu trairile lui. Mergi mai departe, drumul tau e altul, nu frustrarea, neputintele si nesinceritatea LUI! Traieste prezentul!

Gand

2011-04-23T20:12:00.001+03:00

Oriunde ai pleca, oricat te-ai ascunde, oricate vise ai avea, oricate sperante si iluzii nu poti fugi de tine. De ceea ce simti, de ceea ce esti.

Cufarul cu idei ganditoare (5)

2011-04-16T08:48:00.000+03:00

Reguli pentru a trai (2) Regula nr. 6 – “Acolo” nu inseamna mai bine decat “aici” Celalta parte a dealului s-ar putea sa fie mai verde decat a ta, dar existenta ta acolo nu garanteaza fericirea eterna. Fii recunoscator si bucura-te de ceea ce ai si de calatoria ta. Apreciaza mai bine ceea ce este bun in viata ta, decat sa acumulezi lucruri care nu te vor conduce catre fericire. Trairea in prezent te ajuta sa obtii pacea. Regula nr. 7 – Ceilalti sunt oglinzi ce te reflecta pe tine Iubesti sau urasti ceva la o persoana raportat la ceea ce iubesti sau urasti la tine. Fii tolerant; accepta-i pe ceilalti asa cum sunt si straduieste-te sa constientizezi; straduieste-te sa te intelegi si sa percepi obiectiv propria ta persoana, gandurile si sentimentele tale. Experientele negative sunt oportunitati de a vindeca ranile pe care le ai. Ajuta-i pe ceilalti, si astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil sa-i ajuti pe ceilalti este un semn ca nu raspunzi corespunzator propriilor tale nevoi. Regula nr. 8 – Ce se intampla cu viata ta este alegerea ta Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asuma-ti responsabilitatea asupra ta. Invata sa renunti atunci cand nu poti schimba lucrurile. Nu te enerva – gandurile amare iti intuneca mintea. Curajul este in fiecare dintre noi – foloseste-l atunci cand trebuie sa faci ceva bun pentru tine. Cu totii avem o putere innascuta si un spirit aventuros, pe care ar trebui sa le folosim pentru a imbratisa ceea ce urmeaza. Regula nr. 9 – Raspunsurile sunt la tine Ai incredere in instinctele tale si in sentimentele tale, chiar daca le auzi ca o voce slaba sau daca apar ca o sclipire de moment. Asculta-ti sentimentele ca si cum ar fi sunete. Vezi, auzi si ai incredere. Foloseste inspiratia innascuta. Regula nr. 10 – Vei uita toate acestea la nastere Toti ne nastem cu aceste capacitati – primele noastre experiente ne conduc intr-o lume fizica, departe de sentimentele noastre, acestea devenind nehotarate, cinice si lipsite de credinta si incredere. Cele 10 reguli nu sunt porunci, ele sunt adevaruri universale care se aplica tuturor. Cand te ratacesti, apeleaza la ele. Ai incredere in puterea spiritului. Aspira catre intelepciune – aceasta este ultima incercare a vietii si nu cunoaste limite inafara acelora impuse de tine. CHERIE CARTER-SCOTT

Cufarul cu idei ganditoare (4)

2011-04-14T09:26:00.004+03:00

Reguli pentru A TRAI Regula nr. 1 – Vei primi un corp Chiar daca iti iubesti corpul sau nu, este al tau pentru toata viata, asa ca accepta-l. Ceea ce conteaza este inauntrul tau. Regula nr. 2 – Vei primi lectii Viata reprezinta o experienta continua de invatare, fiecare zi aducand oportunitati de a invata mai mult. Invatarea acestor lectii reprezinta cheia catre descoperirea si implinirea propriei tale vieti. Regula nr. 3 – Nu exista greseli, exista doar lectii Evolutia ta catre intelepciune este un proces de experimentare, incercare si greseala, asadar inevitabil lucrurile nu vor merge intotdeauna conform planului sau vor iesi exact asa cum vrei tu. Compasiunea este remediul pentru judecata aspra – a noastra si a celorlalti. Iertarea nu este doar divina – ea reprezinta “comportamentul prin care se sterge un gol emotional”. A te comporta etic, pastrandu-ti integritatea si cu umor – in special capacitatea de a rade de tine si de propriile tale greseli – confirma faptul ca “greselile” sunt doar lectii pe care trebuie sa le invatam. Regula nr. 4 – Lectia se repeta pana cand este invatata. Lectiile se repeta pana cand sunt invatate. Ceea ce se manifesta ca probleme si provocari, neplaceri si frustrari sunt lectii – acestea se vor repeta pana cand le vei accepta si invata. Constientizarea si abilitatea ta de a face schimbari sunt elemente necesare pentru invatarea acestei reguli. Fundamentala este de asemenea acceptarea faptului ca nu esti o victima a circumstantelor sau a sortii – “cauzele” trebuie recunoscute; altfel zis: totul se intampla raportat la modul tau de a fi si la comportamentul tau. A invinovati pe altcineva pentru propriile tale probleme este un mod de a scapa si de a nega; tu singur esti responsabil pentru tine si pentru ceea ce ti se intampla. Rabdarea este necesara – schimbarea nu vine peste noapte, asa ca acorda timp schimbarii. Regula nr. 5 – Invatarea este un proces continuu Cat traim invatam. Intra in “ritmul vietii”, nu i te impotrivi. Asuma-ti angajamentul de a invata si de a schimba – fii suficient de umil pentru a-ti recunoaste propriile slabiciuni, si indeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru ca rigiditatea va nega libertatea noilor posibilitati. Va urma...

Se cheama "Monstruleti"

2011-04-12T22:27:00.006+03:00

Cred ca majoritatea oamenilor care ma cunosc stiu ca sunt fascinata de ceea ce este hand-made. Ii apreciez pe cei care au o asemenea rabdare. Eu nu am rabdare, desi am idei... Sunt vazuta adesea in urechi cu testoase, flori, delfini, mere, lamai, zaruri si multe aletele. Nu mi-e rusine...e o placere sa colectionez cercei si sa ii port. Sunt mandra de colectia mea:D:D:D Ma gandeam sa v-o arat candva... asa ca sa ma laud:)) De ce vorbesc despre asta? Pentru ca mereu mi-am dorit sa intalnesc sau sa cunosc pe cineva si acel cineva sa devina un apropiat, care face asa ceva si mai ales imi poate face ce imi trece mie prin cap la un pret conevnabil... si l-am gasit! E unul dintre colegii mei de munca. Vazandu-l inclinat spre arta, i-am aruncat ideea de a face bijuterii hande-made. La inceput a venit la munca M., prietena lui cu cercei creati de el, apoi eu. Eram mandra, nevoie mare:) si sunt mandra si acum! Am cumparat articole hande-made de la multi, sa le zic, creatori, de unele am fost multumita, de altele nu. Ce are I. in plus si de ce il promozez? Are talent, rabdare, un stil sensibil si fin de a le lucra...si un pret ok fata de alte bloguri care au ca si subiect bijuteriile hand-made! Cine ma cunoaste stie ca promovez ceva pe blogul meu, doar daca eu cred ca merita si chiar face ceva care sa bucure, sa aiba viitor, sa fie folositor. Nici pe el nu l-am promovat imediat dupa ce mi-am primit comanda. Il promozez acum, dupa ceva vreme, in care i-am "studiat" amanuntit "monstruletii"... Ai chef sa ti creze cercei, pandantiv, brose in forma de obiecte, fructe, legume, lucruri absracte, spune-i si o sa le faca si iti mai garantez ca o sa-ti placa! Mergi la micul boutique ! ...acolo iti pot fi create toate ideile.

Taceri (12)

2011-04-08T09:08:00.001+03:00

Re-revenire

2011-04-04T23:47:00.004+03:00

... ca viata ia intorsaturi ciudate nu ma mai mira, nici nu ar mai avea cum! Asa cum va spuneam m-am mutat. Cum e? Bine. Adica nu mai pun capul pe perna ca trebuie sa ma mut si nu am unde. Incerc sa ma adaptez cu noua colega, cu noile "reguli" ale casei. Sa personalizez camera... Nu am avut net, dupa cum bine si sigur ati sesizat...cel putin unii dintre voi:D. Cum a fost? Bine, dar si frustrant! A fos bine pentru ca avut mai mult timp pentru mine. Ca am citit mai mult. Ca am dormit mai mult! Frustrant pentru ca de unii, desi impropriu spus, m-am atasat si ma intrebam ce mai scrieti, cititi, fotografiati, ce ati mai facut!?!... A inceput sa-mi fie dor de acasa! Imi place primavara, desi ma doare capul 70 la suta din zi! In rest - ma surprind oamenii. Imi dau seama ca sunt naiva si fraiera; nu ca nu stiam pana acum, dar parca ma conving din ce in ce mai mult de asta. Ca nu le pasa nici asa zisilor prieteni ca te muti, ca poate ai nevoie de ajutor, ca poate nu stiu, dormi in strada...in fine?!... Am invatat ca a venit timpul sa fiu egoista ... uneori e nevoie de asta! In rest nu vreau sa ma stresez cu oameni care nu merita asta si pentru a mia oara sunt extrem de putini oameni care ar face ceva pentru tine fara a pune o conditie! Oare e de vina criza, epoca, sfarsitul lumii care se apropie:))???